Psalmii 62

1 Mai marelui muzician, lui Iedutun, un psalm al lui David. Cu adevărat sufletul meu așteaptă pe Dumnezeu, de la el vine salvarea mea.

Salmo de Davi para o regente, conforme “Jedutum”: Certamente minha alma se aquieta por causa de Deus; dele [vem] minha salvação.

2 Numai el este stânca mea și salvarea mea; el este apărarea mea; nu mă voi clătina tare.

Certamente ele [é] minha rocha, minha salvação e meu refúgio; não serei muito abalado.

3 Cât timp veți plănui ticăloșie împotriva unui om? Voi toți veți fi uciși, veți fi ca un zid încovoiat și un gard surpat.

Até quando atacareis um homem? Todos vós sereis mortos; [sereis] como um parede tombada e uma cerca derrubada.

4 Ei se sfătuiesc numai să îl doboare din înălțimea lui, se desfată în minciuni; binecuvântează cu gura lor, dar blestemă înăuntru. (Selah)

Eles somente tomam conselhos sobre como lançá-lo abaixo de sua alta posição; agradam-se de mentiras; falam bem com suas bocas, mas amaldiçoam em seus interiores. (Selá)

5 Așteaptă numai pe Dumnezeu, sufletul meu; căci speranța mea vine de la el.

Tu, porém, ó minha alma, aquieta-te em Deus; porque ele [é] minha esperança.

6 Doar el este stânca mea și salvarea mea; el este apărarea mea; nu mă voi clătina.

Certamente ele [é] minha rocha, minha salvação [e] meu refúgio; não me abalarei.

7 În Dumnezeu este salvarea mea și gloria mea; stânca puterii mele și locul meu de scăpare este în Dumnezeu.

Em Deus [está] minha salvação e minha glória; em Deus [está] minha força e meu refúgio.

8 Încredeți-vă în el tot timpul; voi popoarelor turnați-vă inima înaintea lui, Dumnezeu este un loc de scăpare pentru noi. (Selah)

Confiai, povo, nele em todo o tempo; derramai vosso coração diante dele; Deus [é] nosso refúgio. (Selá)

9 Cu siguranță cei de rând sunt deșertăciune și cei mari sunt minciună, puși în balanță, ei împreună sunt mai ușori ca deșertăciunea.

Pois os filhos dos seres humanos são nada; os filhos do homem são mentira; pesados juntos [são mais leves] que o vazio.

10 Nu vă încredeți în oprimare și nu deveniți deșerți în jefuire; dacă bogățiile cresc, nu îți apleca inima asupra lor.

Não confieis na opressão, nem no roubo; nem sejais inúteis; quando tiverdes bens, não ponhais [neles vosso] coração.

11 Dumnezeu a vorbit o dată; de două ori am auzit aceasta: că puterea aparține lui Dumnezeu.

Deus falou uma vez; eu ouvi duas vezes: que [de] Deus [vem] o poder.

12 De asemenea, Doamne, ție îți aparține mila, căci tu răsplătești fiecărui om conform lucrării sale.

Também é tua, Senhor, a bondade; pois tu pagarás a [cada] homem conforme sua obra.