Psalmii 62

1 Mai marelui muzician, lui Iedutun, un psalm al lui David. Cu adevărat sufletul meu așteaptă pe Dumnezeu, de la el vine salvarea mea.

In finem, pro Idithun. Psalmus David. Nonne Deo subjecta erit anima mea? ab ipso enim salutare meum.

2 Numai el este stânca mea și salvarea mea; el este apărarea mea; nu mă voi clătina tare.

Nam et ipse Deus meus et salutaris meus; susceptor meus, non movebor amplius.

3 Cât timp veți plănui ticăloșie împotriva unui om? Voi toți veți fi uciși, veți fi ca un zid încovoiat și un gard surpat.

Quousque irruitis in hominem? interficitis universi vos, tamquam parieti inclinato et maceriæ depulsæ.

4 Ei se sfătuiesc numai să îl doboare din înălțimea lui, se desfată în minciuni; binecuvântează cu gura lor, dar blestemă înăuntru. (Selah)

Verumtamen pretium meum cogitaverunt repellere; cucurri in siti: ore suo benedicebant, et corde suo maledicebant.

5 Așteaptă numai pe Dumnezeu, sufletul meu; căci speranța mea vine de la el.

Verumtamen Deo subjecta esto, anima mea, quoniam ab ipso patientia mea:

6 Doar el este stânca mea și salvarea mea; el este apărarea mea; nu mă voi clătina.

quia ipse Deus meus et salvator meus, adjutor meus, non emigrabo.

7 În Dumnezeu este salvarea mea și gloria mea; stânca puterii mele și locul meu de scăpare este în Dumnezeu.

In Deo salutare meum et gloria mea; Deus auxilii mei, et spes mea in Deo est.

8 Încredeți-vă în el tot timpul; voi popoarelor turnați-vă inima înaintea lui, Dumnezeu este un loc de scăpare pentru noi. (Selah)

Sperate in eo, omnis congregatio populi; effundite coram illo corda vestra: Deus adjutor noster in æternum.

9 Cu siguranță cei de rând sunt deșertăciune și cei mari sunt minciună, puși în balanță, ei împreună sunt mai ușori ca deșertăciunea.

Verumtamen vani filii hominum, mendaces filii hominum in stateris, ut decipiant ipsi de vanitate in idipsum.

10 Nu vă încredeți în oprimare și nu deveniți deșerți în jefuire; dacă bogățiile cresc, nu îți apleca inima asupra lor.

Nolite sperare in iniquitate, et rapinas nolite concupiscere; divitiæ si affluant, nolite cor apponere.

11 Dumnezeu a vorbit o dată; de două ori am auzit aceasta: că puterea aparține lui Dumnezeu.

Semel locutus est Deus; duo hæc audivi: quia potestas Dei est,

12 De asemenea, Doamne, ție îți aparține mila, căci tu răsplătești fiecărui om conform lucrării sale.

et tibi, Domine, misericordia: quia tu reddes unicuique juxta opera sua.