Psalmii 59
1 Mai marelui muzician, „Altaschit,” Mictam al lui David; când Saul a trimis și ei au pândit casa, pentru a-l ucide. Eliberează-mă de dușmanii mei, Dumnezeul meu; apără-mă de cei ce se ridică împotriva mea.
Dem Musikmeister, “verdirb nicht!” Von David, ein Mikhtam, als Saul hinsandte, und sie das Haus bewachten, um ihn zu töten. Errette mich, mein Gott, von meinen Feinden, stelle mich auf eine Höhe, wo ich sicher bin vor meinen Widersachern.
2 Eliberează-mă de lucrătorii nelegiuirii și salvează-mă de oamenii sângeroși.
Errette mich von den Übelthätern und hilf mir gegen die Blutgierigen.
3 Căci iată, ei îmi pândesc sufletul, cei tari se adună împotriva mea; nu pentru fărădelegea mea, nici pentru păcatul meu, DOAMNE.
Denn fürwahr, sie lauern mir auf; Starke rotten sich wider mich zusammen, ohne daß ich mich vergangen und ohne daß ich gesündigt habe, Jahwe.
4 Ei aleargă și se pregătesc fără să am vreo vină, ridică-te să mă ajuți și privește.
Ohne Verschuldung von meiner Seite rennen sie an und stellen sich bereit: Wache auf, mir entgegen, und sieh zu!
5 Tu de aceea, DOAMNE Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, trezește-te și cercetează pe toți păgânii, nu fi milostiv cu niciun stricat călcător de lege. (Selah)
Und du, Jahwe, Gott der Heerscharen, du Gott Israels, werde wach, um alle Heiden heimzusuchen; begnadige keinen der frevelhaften Verräter! (Sela)
6 Se întorc pe înserat, latră ca un câine și înconjoară cetăți.
Alle Abende kehren sie wieder, heulen wie die Hunde und umkreisen die Stadt.
7 Privește, ei râgâie cu gura lor, săbii sunt pe buzele lor, căci cine aude, spun ei?
Fürwahr, sie geifern mit ihrem Munde, Schwerter sind auf ihren Lippen, denn - “wer hört es?”
8 Dar tu, DOAMNE, vei râde de ei; vei lua pe toți păgânii în derâdere.
Aber du, Jahwe, lachst über sie, du spottest aller Heiden.
9 Datorită puterii lui te voi aștepta, căci Dumnezeu este apărarea mea.
Meine Stärke, von dir will ich singen, denn Gott ist meine Burg.
10 Dumnezeul milei mele mă va întâmpina, Dumnezeu mă va lăsa să îmi văd dorința împlinită asupra dușmanilor mei.
Mein Gott wird mir mit seiner Gnade entgegenkommen; Gott wird mich an meinen Feinden meine Lust sehen lassen.
11 Nu îi ucide, ca nu cumva poporul meu să uite, împrăștie-i prin puterea ta și doboară-i, Doamne scutul nostru.
Töte sie nicht, damit es mein Volk nicht vergesse. Laß sie umherirren durch deine Macht und stürze sie, Herr, unser Schild!
12 Datorită păcatului gurii lor și cuvintelor buzelor lor, și datorită blestemului și minciunii pe care ei le vorbesc, să fie prinși în mândria lor.
Es fälle sie die Sünde ihres Mundes, das Wort ihrer Lippen. Mögen sie sich fangen in ihrem Hochmut und wegen der Flüche und Lügen, die sie reden.
13 Mistuie-i în furia ta, mistuie-i, ca ei să nu mai fie și să știe că Dumnezeu stăpânește în Iacob până la marginile pământului. (Selah)
Vertilge sie im Grimme, vertilge, daß sie nicht mehr seien, damit man inne werde, daß Gott über Jakob herrscht, bis an die Enden der Erde! (Sela)
14 Și să se întoarcă pe înserat și să latre ca un câine și să înconjoare cetatea.
Und alle Abende kehren sie wieder, heulen wie die Hunde und umkreisen die Stadt.
15 Să rătăcească în sus și în jos după mâncare și să poarte pică dacă nu sunt sătui.
Sie irren umher nach Fraß; wenn sie nicht satt werden, so murren sie.
16 Dar eu voi cânta despre puterea ta; da, dimineața, voi cânta despre mila ta, căci ai fost apărarea mea și locul meu de scăpare în ziua tulburării mele.
Ich aber will von deiner Stärke singen und alle Morgen über deine Gnade jubeln. Denn du warst mir eine Burg und eine Zuflucht in der Zeit meiner Not.
17 Puterea mea, ție îți voi cânta, căci Dumnezeu este apărarea mea și Dumnezeul milei mele.
Meine Stärke, von dir will ich singen, denn Gott ist meine Burg, mein gnädiger Gott!
