Psalmii 59
1 Mai marelui muzician, „Altaschit,” Mictam al lui David; când Saul a trimis și ei au pândit casa, pentru a-l ucide. Eliberează-mă de dușmanii mei, Dumnezeul meu; apără-mă de cei ce se ridică împotriva mea.
Přednímu z kantorů, jako: Nevyhlazujž, Davidův žalm zlatý, když poslal Saul, aby střehouc domu, zabili ho. Vytrhni mne od nepřátel mých, Bože můj; před těmi, kteříž povstávají proti mně, bezpečna mne učiň.
2 Eliberează-mă de lucrătorii nelegiuirii și salvează-mă de oamenii sângeroși.
Vytrhni mne od těch, kteříž páší nepravost, a od mužů vražedlných zachovej mne.
3 Căci iată, ei îmi pândesc sufletul, cei tari se adună împotriva mea; nu pentru fărădelegea mea, nici pentru păcatul meu, DOAMNE.
Neb aj, zálohy činí duši mé, sbírají se proti mně mocní, bez mého provinění a bez hříchu mého, ó Hospodine.
4 Ei aleargă și se pregătesc fără să am vreo vină, ridică-te să mă ajuți și privește.
Beze vší mé nepravosti sbíhají se, a strojí; povstaniž mně vstříc, a popatř.
5 Tu de aceea, DOAMNE Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, trezește-te și cercetează pe toți păgânii, nu fi milostiv cu niciun stricat călcător de lege. (Selah)
Sám ty, Hospodine Bože zástupů, Bože Izraelský, prociť, abys navštívil všecky národy, aniž se smilovávej nad kterým z těch převrácenců nešlechetných. (Sélah)
6 Se întorc pe înserat, latră ca un câine și înconjoară cetăți.
Navracejí se k večerou, štěkají jako psi, a běhají okolo města.
7 Privește, ei râgâie cu gura lor, săbii sunt pe buzele lor, căci cine aude, spun ei?
Aj, coť vynášejí ústy svými! Mečové jsou ve rtech jejich, nebo říkají: Zdaliž kdo slyší?
8 Dar tu, DOAMNE, vei râde de ei; vei lua pe toți păgânii în derâdere.
Ale ty, Hospodine, směješ se jim, posmíváš se všechněm národům.
9 Datorită puterii lui te voi aștepta, căci Dumnezeu este apărarea mea.
Když on moc provozuje, na tebe pozor míti budu, nebo ty, Bože, jsi hrad můj vysoký.
10 Dumnezeul milei mele mă va întâmpina, Dumnezeu mă va lăsa să îmi văd dorința împlinită asupra dușmanilor mei.
Bůh mně milosrdný předejdeť mne, Bůh dá mi viděti pomstu nad nepřátely mými.
11 Nu îi ucide, ca nu cumva poporul meu să uite, împrăștie-i prin puterea ta și doboară-i, Doamne scutul nostru.
Nezbijej jich, aby nezapomněl lid můj, ale zmítej jimi mocí svou, a sházej je, pavézo naše, ó Pane.
12 Datorită păcatului gurii lor și cuvintelor buzelor lor, și datorită blestemului și minciunii pe care ei le vorbesc, să fie prinși în mândria lor.
Hřích úst svých, slova rtů svých, (postiženi jsouce v pýše své, pro prokletí a chřadnutí), ať vypravují.
13 Mistuie-i în furia ta, mistuie-i, ca ei să nu mai fie și să știe că Dumnezeu stăpânește în Iacob până la marginile pământului. (Selah)
Zahlaď v prchlivosti, zahlaď je, ať jich není, ať poznají, že Bůh panuje v Jákobovi i do končin země. (Sélah)
14 Și să se întoarcă pe înserat și să latre ca un câine și să înconjoare cetatea.
I nechažť se pak zase navracejí k večerou, štěkají jako psi, a běhají okolo města.
15 Să rătăcească în sus și în jos după mâncare și să poarte pică dacă nu sunt sătui.
Nechať těkají, a potravy hledají, však hladovití jsouce, uložiti se musejí.
16 Dar eu voi cânta despre puterea ta; da, dimineața, voi cânta despre mila ta, căci ai fost apărarea mea și locul meu de scăpare în ziua tulburării mele.
Já pak zpívati budu o síle tvé, hned z jitra hlasitě slaviti budu milosrdenství tvé, nebo jsi byl hrad můj vysoký, a útočiště v den ssoužení mého.
17 Puterea mea, ție îți voi cânta, căci Dumnezeu este apărarea mea și Dumnezeul milei mele.
A posilen jsa, žalmy tobě zpívati budu; nebo jsi Bůh, vysoký hrad můj, Bůh mně milosrdný.
