Psalmii 58
1 Mai marelui muzician, „Altaschit,” Mictam al lui David. Vorbiți dreptate cu adevărat, adunare? Judecați voi drept, fii ai oamenilor?
«Εις τον πρώτον μουσικόν, επί Αλ-τασχέθ, Μικτάμ του Δαβίδ.» Αληθώς άρα λαλείτε δικαιοσύνην; κρίνετε μετ' ευθύτητος, υιοί των ανθρώπων;
2 Dimpotrivă, în inimă lucrați stricăciune; cântăriți violența mâinilor voastre pe pământ.
Μάλιστα εν τη καρδία εργάζεσθε αδικίας· διαμοιράζετε την αδικίαν των χειρών σας εν τη γη.
3 Cei răi sunt înstrăinați din pântece, ei rătăcesc imediat ce sunt născuți, vorbind minciuni.
Απεξενώθησαν οι ασεβείς εκ μήτρας· επλανήθησαν από κοιλίας οι λαλούντες ψεύδος.
4 Otrava lor este ca otrava unui șarpe, ei sunt ca vipera surdă care își astupă urechea;
Έχουσι φαρμάκιον ως το φαρμάκιον του όφεως· είναι όμοιοι με την κωφήν ασπίδα, ήτις φράττει τα ώτα αυτής·
5 Care nu va da ascultare vocii fermecătorilor, care niciodată nu au fermecat mai iscusit.
ήτις δεν θέλει να ακούση την φωνήν των γοήτων, των γοητευόντων τόσον επιδεξίως.
6 Rupe dinții lor, Dumnezeule, în gura lor, zdrobește marii dinți ai leilor tineri, DOAMNE.
Θεέ, σύντριψον αυτών τους οδόντας εν τω στόματι αυτών· Κύριε, κατάθραυσον τους κυνόδοντας των λεόντων.
7 Să se topească precum apele care curg continuu, când își încordează arcul să își arunce săgețile, să fie ei ca tăiați în bucăți.
Ας διαλυθώσιν ως ύδωρ και ας ρεύσωσι· θέλει εκπέμψει τα βέλη αυτού, εωσού εξολοθρευθώσιν.
8 Ca un melc care se topește, să treacă fiecare, asemenea unei nașteri nelatimp a unei femei, ei să nu vadă soarele.
Ως κοχλίας διαλυόμενος ας παρέλθωσιν· ως εξάμβλωμα γυναικός ας μη ίδωσι τον ήλιον.
9 Înainte ca oalele voastre să simtă spinii, el îi va lua precum cu un vârtej de vânt, deopotrivă vii și în furia lui.
Πριν αυξηθώσιν αι άκανθαί σας, ώστε να γείνωσι ράμνοι, ζώντας ως εν οργή, θέλει αρπάσει αυτούς εν ανεμοστροβίλω.
10 Cel drept se va bucura când va vedea răzbunarea, își va spăla picioarele în sângele celui stricat.
Ο δίκαιος θέλει ευφρανθή, όταν ίδη την εκδίκησιν· τους πόδας αυτού θέλει νίψει εν τω αίματι του ασεβούς.
11 Astfel încât omul va spune: Cu adevărat este o răsplată pentru cel drept, cu adevărat el este un Dumnezeu care judecă pe pământ.
Και έκαστος θέλει λέγει, Επ' αληθείας είναι καρπός διά τον δίκαιον· επ' αληθείας είναι Θεός, κρίνων επί της γης.
