Psalmii 56

1 Mai marelui muzician, „Ionatelemrecokim,” Mictam al lui David, când filistenii l-au prins în Gat. Fii milostiv cu mine, Dumnezeule, căci omul m-ar înghiți; el mă oprimă, luptând zilnic.

Dem Musikmeister, nach “Stumme Taube der Fernen”. Von David, ein Mikhtam, als ihn die Philister zu Gath ergriffen. Sei mir gnädig, o Gott, denn Menschen zermalmen mich, immerfort bedrängen mich Krieger.

2 Dușmanii mei m-ar înghiți zilnic, căci mulți luptă împotriva mea, O cel Preaînalt.

Immerfort zermalmen meine Feinde, denn viele kriegen in der Höhe wider mich.

3 Când sunt înspăimântat, mă voi încrede în tine.

Wenn ich mich fürchten muß, vertraue ich doch auf dich.

4 În Dumnezeu voi lăuda cuvântul lui, în Dumnezeu mi-am pus încrederea; nu mă voi teme de ce îmi poate face carnea.

Gott macht, daß ich sein Wort rühmen kann! Auf Gott vertraue ich, fürchte mich nicht. Was kann Fleisch mir anhaben?

5 În fiecare zi ei denaturează cuvintele mele, toate gândurile lor sunt împotriva mea spre rău.

Immerfort thun sie meiner Sache wehe; wider mich sind alle ihre Gedanken auf Böses gerichtet.

6 Ei se adună, se ascund, îmi pândesc pașii, în timp ce îmi așteaptă sufletul.

Sie rotten sich zusammen, lauern auf, beobachten meine Tritte, gleichwie sie auf meine Seele harrten.

7 Vor scăpa ei prin nelegiuire? În mânia ta doboară poporul, Dumnezeule.

Ob des Frevels vergilt ihnen; stürze, o Gott, im Zorne die Völker!

8 Tu istorisești rătăcirile mele, pune lacrimile mele în burduful tău, nu sunt ele în cartea ta?

Mein Umherirren hast du gezählt, meine Thränen sind in deinen Schlauch gelegt, ja gewiß in dein Buch verzeichnet!

9 Dușmanii mei se vor întoarce înapoi când strig către tine, aceasta știu; căci Dumnezeu este de partea mea.

Alsdann werden meine Feinde zurückweichen, wenn ich rufe; das weiß ich, daß Gott für mich ist.

10 În Dumnezeu voi lăuda cuvântul lui, în DOMNUL voi lăuda cuvântul lui.

Gott macht, daß ich sein Wort rühmen kann!

11 În Dumnezeu mi-am pus încrederea, nu mă voi teme de ce îmi poate face omul.

Auf Gott vertraue ich, fürchte mich nicht. Was können Menschen mir anhaben?

12 Jurămintele tale sunt asupra mea, Dumnezeule, îți voi întoarce laude.

Ich schulde, was ich dir gelobt, o Gott; ich will dir Dankopfer bezahlen!

13 Fiindcă mi-ai salvat sufletul de la moarte, nu vei salva de la cădere picioarele mele ca să umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii?

Denn du hast meine Seele vom Tod errettet, ja meine Füße vom Sturze, damit ich vor Gott im Lichte der Lebendigen wandle.