Psalmii 50
1 Un psalm al lui Asaf. Dumnezeul cel puternic, DOMNUL, a vorbit și a chemat pământul de la răsăritul soarelui până la apusul lui.
Bog nad bogovima, Gospod, govori, i doziva zemlju od istoka sunèanoga do zapada.
2 Dumnezeu a strălucit din Sion, desăvârșirea frumuseții.
Sa Siona, koji je vrh krasote, javlja se Bog.
3 Dumnezeul nostru va veni și nu va tăcea, un foc va mistui înaintea lui și va fi o mare furtună împrejurul lui.
Ide Bog naš, i ne muèi; pred njim je oganj koji proždire, oko njega je bura velika.
4 De sus va striga către ceruri și către pământ, ca să judece pe poporul său.
Doziva nebo ozgo i zemlju, da sudi narodu svojemu:
5 Strângeți pe sfinții mei la mine; cei ce au făcut un legământ cu mine prin sacrificiu.
“Skupite mi svece moje, koji su uèinili sa mnom zavjet na žrtvi.
6 Și cerurile vor vesti dreptatea lui, căci Dumnezeu însuși este judecător. (Selah)
I nebesa oglasiše pravdu njegovu, jer je taj sudija Bog.)
7 Ascultă poporul meu și voi vorbi; ascultă Israel și voi aduce mărturie împotriva ta: Eu sunt Dumnezeu, chiar Dumnezeul tău.
Slušaj, narode moj, što æu ti kazati, Izrailju, što æu ti javiti. Ja sam Bog, Bog tvoj.
8 Nu te voi mustra pentru sacrificiile tale, sau pentru ofrandele tale arse, ce au fost continuu înaintea mea.
Neæu te za žrtve tvoje karati; tvoje žrtve paljenice svagda su preda mnom.
9 Nu voi lua niciun taur din casa ta, nici țapi din staulele tale.
Ne treba mi uzimati teleta iz doma tvojega, ni jariæa iz torova tvojih.
10 Căci fiecare animal al pădurii este al meu și vitele de pe o mie de dealuri.
Jer je moje sve gorsko zvijerje, i stoka po planinama na tisuæe.
11 Cunosc toate păsările munților; și fiarele sălbatice ale câmpului sunt ale mele.
Znam sve ptice po gorama, i krasota poljska preda mnom je.
12 Dacă aș fi flămând, nu ți-aș spune ție: fiindcă lumea și plinătatea ei este a mea.
Da ogladnim, ne bih tebi rekao, jer je moja vasiljena i sve što je u njoj.
13 Voi mânca eu carnea taurilor, sau voi bea sângele țapilor?
Zar ja jedem meso volujsko, ili krv jareæu pijem?
14 Oferă mulțumiri lui Dumnezeu; și împlinește-ți promisiunile față de Cel Preaînalt,
Prinesi Bogu hvalu na žrtvu, i izvršuj višnjemu zavjete svoje.
15 Și cheamă-mă în ziua tulburării, eu te voi elibera și tu mă vei glorifica.
Prizovi me u nevolji svojoj, izbaviæu te, i ti me proslavi.”
16 Dar celui stricat, Dumnezeu îi spune: Ce ai tu ca să faci cunoscute statutele mele, sau să iei legământul meu în gura ta?
A bezbožniku reèe Bog: zašto kazuješ uredbe moje i nosiš zavjet moj u ustima svojima?
17 Văzând că urăști instruirea și arunci cuvintele mele înapoia ta.
A sam mrziš na nauku, i rijeèi moje bacaš za leða.
18 Când ai văzut un hoț, te-ai învoit cu el și ai fost părtaș cu adulterii.
Kad vidiš lupeža, pristaješ s njim, i s preljuboèincima imaš dijel.
19 Îți dai gura la rău și limba ta urzește înșelătorie.
Usta si svoja pustio da govore zlo, i jezik tvoj plete prijevare.
20 Șezi și vorbești împotriva fratelui tău; defăimezi pe fiul mamei tale.
Sjediš i govoriš na brata svojega, sina matere svoje opadaš.
21 Ai făcut acestea iar eu am tăcut; te-ai gândit că am fost întru totul ca tine, dar te voi mustra și voi pune lucrurile în ordine înaintea ochilor tăi.
Ti si to èinio, ja muèah, a ti pomisli da sam ja kao ti. Oblièiæu te, metnuæu ti pred oèi grijehe tvoje.
22 Acum luați aminte la aceasta, voi, care uitați pe Dumnezeu, ca să nu vă sfâșii și să nu fie nimeni să vă elibereze.
Razumijte ovo koji zaboravljate Boga! inaèe æu zgrabiti, pa neæe niko izbaviti.
23 Oricine oferă laudă mă glorifică; și celui ce își rânduiește purtarea îi voi arăta salvarea lui Dumnezeu.
Onaj mene poštuje koji prinosi hvalu na žrtvu i koji je putem na opazu. Ja æu mu pokazati spasenje Božije.
