Psalmii 50
1 Un psalm al lui Asaf. Dumnezeul cel puternic, DOMNUL, a vorbit și a chemat pământul de la răsăritul soarelui până la apusul lui.
Žalm Azafovi. Bůh silný, Bůh Hospodin mluvil, a přivolal zemi od východu slunce i od západu jeho.
2 Dumnezeu a strălucit din Sion, desăvârșirea frumuseții.
Z Siona v dokonalé kráse Bůh zastkvěl se.
3 Dumnezeul nostru va veni și nu va tăcea, un foc va mistui înaintea lui și va fi o mare furtună împrejurul lui.
Béřeť se Bůh náš, a nebude mlčeti; oheň před ním vše zžírati bude, a vůkol něho vichřice náramná.
4 De sus va striga către ceruri și către pământ, ca să judece pe poporul său.
Zavolal nebes s hůry i země, aby soudil lid svůj, řka:
5 Strângeți pe sfinții mei la mine; cei ce au făcut un legământ cu mine prin sacrificiu.
Shromažďte mi svaté mé, kteříž smlouvu se mnou učinili při obětech.
6 Și cerurile vor vesti dreptatea lui, căci Dumnezeu însuși este judecător. (Selah)
I budou vypravovati nebesa spravedlnost jeho; nebo sám Bůh soudce jest. (Sélah)
7 Ascultă poporul meu și voi vorbi; ascultă Israel și voi aduce mărturie împotriva ta: Eu sunt Dumnezeu, chiar Dumnezeul tău.
Slyš, lide můj, a buduť mluviti, Izraeli, a buduť tebou osvědčovati. Já zajisté Bůh, Bůh tvůj jsem.
8 Nu te voi mustra pentru sacrificiile tale, sau pentru ofrandele tale arse, ce au fost continuu înaintea mea.
Nechci tě obviňovati z příčiny obětí tvých, ani zápalů tvých, že by vždycky přede mnou nebyli.
9 Nu voi lua niciun taur din casa ta, nici țapi din staulele tale.
Nevezmuť z domu tvého volka, ani z chlévů tvých kozlů.
10 Căci fiecare animal al pădurii este al meu și vitele de pe o mie de dealuri.
Nebo má jest všecka zvěř lesní, i hovada na tisíci horách.
11 Cunosc toate păsările munților; și fiarele sălbatice ale câmpului sunt ale mele.
Já znám všecko ptactvo po horách, a zvěř polní před sebou mám.
12 Dacă aș fi flămând, nu ți-aș spune ție: fiindcă lumea și plinătatea ei este a mea.
Zlačním-li, nic tobě o to nedím; nebo můj jest okršlek zemský i plnost jeho.
13 Voi mânca eu carnea taurilor, sau voi bea sângele țapilor?
Zdaliž jídám maso z volů, a pijím krev kozlovou?
14 Oferă mulțumiri lui Dumnezeu; și împlinește-ți promisiunile față de Cel Preaînalt,
Obětuj Bohu obět chvály, a plň Nejvyššímu své sliby;
15 Și cheamă-mă în ziua tulburării, eu te voi elibera și tu mă vei glorifica.
A vzývej mne v den ssoužení, vytrhnu tě, a ty mne budeš slaviti.
16 Dar celui stricat, Dumnezeu îi spune: Ce ai tu ca să faci cunoscute statutele mele, sau să iei legământul meu în gura ta?
Sic jinak bezbožníku praví Bůh: Což tobě do toho, že ty vypravuješ ustanovení má, a béřeš smlouvu mou v ústa svá,
17 Văzând că urăști instruirea și arunci cuvintele mele înapoia ta.
Poněvadž jsi vzal v nenávist kázeň, a zavrhl jsi za sebe slova má.
18 Când ai văzut un hoț, te-ai învoit cu el și ai fost părtaș cu adulterii.
Vidíš-li zloděje, hned s ním běžíš, a s cizoložníky díl svůj máš.
19 Îți dai gura la rău și limba ta urzește înșelătorie.
Ústa svá pouštíš ke zlému, a jazyk tvůj skládá lest.
20 Șezi și vorbești împotriva fratelui tău; defăimezi pe fiul mamei tale.
Usazuješ se, a mluvíš proti bratru svému, a na syna matky své lehkost uvodíš.
21 Ai făcut acestea iar eu am tăcut; te-ai gândit că am fost întru totul ca tine, dar te voi mustra și voi pune lucrurile în ordine înaintea ochilor tăi.
To jsi činil, a já mlčel jsem. Měl-liž jsi ty se domnívati, že já tobě podobný budu? Nýbrž trestati tě budu, a představímť to před oči tvé.
22 Acum luați aminte la aceasta, voi, care uitați pe Dumnezeu, ca să nu vă sfâșii și să nu fie nimeni să vă elibereze.
Srozumějtež tomu již aspoň vy, kteříž se zapomínáte na Boha, abych snad nepochytil, a nebyl by, kdo by vytrhl.
23 Oricine oferă laudă mă glorifică; și celui ce își rânduiește purtarea îi voi arăta salvarea lui Dumnezeu.
Kdož obětuje obět chvály, tenť mne uctí, a tomu, kdož napravuje cestu svou, ukáži spasení Boží.
