Psalmii 44
1 Mai marelui muzician, pentru fiii lui Core, „Maschil.” Noi am auzit cu urechile noastre, Dumnezeule, părinții noștri ne-au spus ce lucrare ai făcut în zilele lor, în timpurile din vechime.
Dios, con nuestros oídos hemos oído, nuestros padres nos han contado la obra que hiciste en sus tiempos, en los tiempos antiguos.
2 Cum ai alungat pe păgâni cu mâna ta și i-ai sădit; cum ai chinuit popoarele și le-ai alungat.
Tú con tu mano echaste a las naciones, y los plantaste a ellos: afligiste los pueblos, y los enviaste.
3 Căci nu prin sabia lor au luat țara în stăpânire, nici brațul lor nu i-a salvat, ci dreapta ta și brațul tău și lumina înfățișării tale, deoarece le-ai arătat favoare.
Porque no heredaron la tierra por su espada, ni su brazo les libró; si no tu diestra, y tu brazo, y la luz de tu rostro, por que los amaste.
4 Tu ești Împăratul meu, Dumnezeule; poruncește eliberări pentru Iacob.
Tú eres mi Rey o! Dios: manda saludes a Jacob.
5 Prin tine vom împunge pe dușmanii noștri, prin numele tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
Por ti acornearemos a nuestros enemigos: en tu nombre atropellaremos a nuestros adversarios.
6 Căci nu mă voi încrede în arcul meu, nici sabia mea nu mă va salva.
Porque no confiaré en mi arco, ni mi espada me salvará.
7 Ci tu ne-ai salvat de dușmanii noștri și i-ai făcut de rușine pe cei ce ne urau.
Porque tú nos has guardado de nuestros enemigos: y a los que nos aborrecieron, has avergonzado.
8 Cu Dumnezeu ne fălim cât este ziua de lungă și lăudăm numele tău pentru totdeauna. (Selah)
En Dios nos alabamos todo el día; y para siempre loaremos tu nombre. (Selah)
9 Dar tu ne-ai lepădat și ne-ai făcut de rușine și nu mergi înainte cu armatele noastre.
También nos has desechado, y nos has hecho avergonzar; y no sales en nuestros ejércitos.
10 Ne-ai făcut să dăm înapoi dinaintea dușmanului și cei ce ne urăsc pradă pentru ei.
Hicístenos volver atrás del enemigo: y los que nos aborrecieron, nos saquearon para sí.
11 Ne-ai dat ca oi pentru a fi mâncare; și ne-ai împrăștiat printre păgâni.
Pusístenos como a ovejas para comer: y esparcístenos entre las naciones.
12 Vinzi poporul tău pentru nimic și nu te îmbogățești prin prețul lor.
Has vendido a tu pueblo de balde; y no pujaste en sus precios.
13 Ne faci de ocară pentru vecinii noștri, o batjocură și un lucru de râs pentru cei din jurul nostru.
Pusístenos por vergüenza a nuestros vecinos, por escarnio y por burla a nuestros al derredores.
14 Ne faci o zicătoare printre păgâni, o clătinare de cap printre popoare.
Pusístenos por proverbio entre las naciones; por movimiento de cabeza en los pueblos.
15 Confuzia mea este tot timpul înaintea mea și rușinea feței mele m-a acoperit,
Cada día mi vergüenza está delante de mí, y la confusión de mi rostro me cubre,
16 Din cauza vocii celui ce ocărăște și blasfemiază, din cauza dușmanului și a răzbunătorului.
De la voz del que me avergüenza y deshonra; del enemigo, y del que se venga.
17 Toate acestea au venit peste noi; totuși nu te-am uitat, nici nu ne-am purtat înșelător în legământul tău.
Todo esto nos ha venido, y no nos hemos olvidado de ti; y no hemos faltado a tu concierto.
18 Inima noastră nu s-a întors înapoi, nici pașii noștri nu s-au abătut de la calea ta,
No se ha vuelto atrás nuestro corazón; y no se han apartado nuestros pasos de tus caminos;
19 Deși ne-ai zdrobit în locuința dragonilor și ne-ai acoperit cu umbra morții.
Cuando nos quebrantaste en el lugar de los dragones, y nos cubriste con sombra de muerte.
20 Dacă noi am uitat numele Dumnezeului nostru, sau am întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin,
Si nos olvidásemos del nombre de nuestro Dios; y si alzásemos nuestras manos a dios ajeno;
21 Nu va cerceta Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaște tainele inimii.
¿Dios no demandaría esto? porque él conoce los secretos del corazón.
22 Da, datorită ție suntem uciși cât este ziua de lungă; suntem socotiți ca oi pentru măcel.
Porque por tu causa nos matan cada día; somos tenidos como ovejas para el degolladero.
23 Trezește-te; de ce dormi, Doamne? Ridică-te, nu ne lepăda pentru totdeauna.
Despierta, ¿por qué duermes, Señor? Despierta, no te alejes para siempre.
24 De ce îți ascunzi fața și uiți nenorocirea noastră și oprimarea noastră?
¿Por qué escondes tu rostro, y te olvidas de nuestra aflicción, y de nuestra opresión?
25 Căci sufletul nostru este prosternat până în țărână, pântecul nostru se lipește de pământ.
Porque nuestra alma se ha agobiado hasta el polvo: nuestro vientre está pegado con la tierra.
26 Ridică-te în ajutorul nostru și răscumpără-ne datorită îndurărilor tale.
Levántate para ayudarnos; y redímenos por tu misericordia.
