Psalmii 44
1 Mai marelui muzician, pentru fiii lui Core, „Maschil.” Noi am auzit cu urechile noastre, Dumnezeule, părinții noștri ne-au spus ce lucrare ai făcut în zilele lor, în timpurile din vechime.
Al maestro de coro. De los hijos de Coré. Maskil. Oímos, oh Dios, con nuestros oídos, nos contaron nuestros padres, los prodigios que hiciste en sus días, en los días antiguos.
2 Cum ai alungat pe păgâni cu mâna ta și i-ai sădit; cum ai chinuit popoarele și le-ai alungat.
Tú, con tu mano, expulsando pueblos gentiles, los plantaste a ellos; destruyendo naciones, a ellos los propagaste.
3 Căci nu prin sabia lor au luat țara în stăpânire, nici brațul lor nu i-a salvat, ci dreapta ta și brațul tău și lumina înfățișării tale, deoarece le-ai arătat favoare.
Pues no por su espada ocuparon la tierra, ni su brazo les dio la victoria; fue tu diestra y tu brazo, y la luz de tu rostro; porque Tú los amabas.
4 Tu ești Împăratul meu, Dumnezeule; poruncește eliberări pentru Iacob.
Tú eres mi Rey, mi Dios, Tú, el que dio la victoria a Jacob.
5 Prin tine vom împunge pe dușmanii noștri, prin numele tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
Por Ti batimos a nuestros enemigos; y en nombre tuyo hollamos a los que se levantaron contra nosotros.
6 Căci nu mă voi încrede în arcul meu, nici sabia mea nu mă va salva.
Porque no en mi arco puse mi confianza, ni me salvó mi espada,
7 Ci tu ne-ai salvat de dușmanii noștri și i-ai făcut de rușine pe cei ce ne urau.
sino que Tú nos has salvado de nuestros adversarios, y has confundido a los que nos odian.
8 Cu Dumnezeu ne fălim cât este ziua de lungă și lăudăm numele tău pentru totdeauna. (Selah)
En Dios nos gloriábamos cada día, y continuamente celebrábamos tu Nombre.
9 Dar tu ne-ai lepădat și ne-ai făcut de rușine și nu mergi înainte cu armatele noastre.
Pero ahora Tú nos has repelido y humillado; ya no sales, oh Dios, con nuestros ejércitos.
10 Ne-ai făcut să dăm înapoi dinaintea dușmanului și cei ce ne urăsc pradă pentru ei.
Nos hiciste ceder ante nuestros enemigos, y los que nos odian nos han saqueado como han querido.
11 Ne-ai dat ca oi pentru a fi mâncare; și ne-ai împrăștiat printre păgâni.
Nos entregaste como ovejas destinadas al matadero, y nos desparramaste entre los gentiles.
12 Vinzi poporul tău pentru nimic și nu te îmbogățești prin prețul lor.
Vendiste a tu pueblo sin precio, y no sacaste gran provecho de esa venta.
13 Ne faci de ocară pentru vecinii noștri, o batjocură și un lucru de râs pentru cei din jurul nostru.
Nos hiciste el escarnio de nuestros vecinos, la irrisión y el ludibrio de los que nos rodean.
14 Ne faci o zicătoare printre păgâni, o clătinare de cap printre popoare.
Nos convertiste en fábula de los gentiles, y recibimos de los pueblos meneos de cabeza.
15 Confuzia mea este tot timpul înaintea mea și rușinea feței mele m-a acoperit,
Todo el día tengo ante los ojos mi ignominia, y la confusión cubre mi rostro,
16 Din cauza vocii celui ce ocărăște și blasfemiază, din cauza dușmanului și a răzbunătorului.
a los gritos del que me insulta y envilece, a la vista del enemigo, ávido de venganza.
17 Toate acestea au venit peste noi; totuși nu te-am uitat, nici nu ne-am purtat înșelător în legământul tău.
Todo esto ha venido sobre nosotros, mas no nos hemos olvidado de Ti, ni hemos quebrantado el pacto hecho contigo.
18 Inima noastră nu s-a întors înapoi, nici pașii noștri nu s-au abătut de la calea ta,
No volvió atrás nuestro corazón, ni nuestro paso se apartó de tu camino,
19 Deși ne-ai zdrobit în locuința dragonilor și ne-ai acoperit cu umbra morții.
cuando nos aplastaste en un lugar de chacales y nos cubriste con sombras de muerte.
20 Dacă noi am uitat numele Dumnezeului nostru, sau am întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin,
Si nos hubiéramos olvidado del nombre de nuestro Dios, extendiendo nuestras manos a un Dios extraño,
21 Nu va cerceta Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaște tainele inimii.
¿no lo habría averiguado Dios, Él, que conoce los secretos del corazón?
22 Da, datorită ție suntem uciși cât este ziua de lungă; suntem socotiți ca oi pentru măcel.
Mas por tu causa somos ahora carneados cada día, tenidos como ovejas de matadero.
23 Trezește-te; de ce dormi, Doamne? Ridică-te, nu ne lepăda pentru totdeauna.
Despierta, Señor. ¿Por qué duermes? Levántate; no nos deseches para siempre.
24 De ce îți ascunzi fața și uiți nenorocirea noastră și oprimarea noastră?
¿Por qué ocultas tu rostro? ¿Te olvidas de nuestra miseria y de nuestra opresión?
25 Căci sufletul nostru este prosternat până în țărână, pântecul nostru se lipește de pământ.
Agobiada hasta el polvo está nuestra alma, y nuestro cuerpo pegado a la tierra.
26 Ridică-te în ajutorul nostru și răscumpără-ne datorită îndurărilor tale.
¡Levántate en nuestro auxilio, líbranos por tu piedad!
