Psalmii 44
1 Mai marelui muzician, pentru fiii lui Core, „Maschil.” Noi am auzit cu urechile noastre, Dumnezeule, părinții noștri ne-au spus ce lucrare ai făcut în zilele lor, în timpurile din vechime.
Боже, својим ушима слушасмо, оци нам наши приповедаше дело које си учинио у њихово време, у старо време.
2 Cum ai alungat pe păgâni cu mâna ta și i-ai sădit; cum ai chinuit popoarele și le-ai alungat.
Руком својом изгнао си народе, а њих посадио; искоренио си племена, а њих намножио.
3 Căci nu prin sabia lor au luat țara în stăpânire, nici brațul lor nu i-a salvat, ci dreapta ta și brațul tău și lumina înfățișării tale, deoarece le-ai arătat favoare.
Јер не задобише земље својим мачем, нити им мишица њихова поможе, него Твоја десница и Твоја мишица, и светлост лица Твог, јер Ти беху омилели.
4 Tu ești Împăratul meu, Dumnezeule; poruncește eliberări pentru Iacob.
Боже, царе мој, Ти си онај исти, пошљи помоћ Јакову!
5 Prin tine vom împunge pe dușmanii noștri, prin numele tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
С Тобом ћемо избости непријатеље своје, и с именом Твојим изгазићемо оне који устају на нас.
6 Căci nu mă voi încrede în arcul meu, nici sabia mea nu mă va salva.
Јер се не уздам у лук свој, нити ће ми мач мој помоћи.
7 Ci tu ne-ai salvat de dușmanii noștri și i-ai făcut de rușine pe cei ce ne urau.
Него ћеш нас Ти избавити од непријатеља наших, и ненавиднике наше посрамићеш.
8 Cu Dumnezeu ne fălim cât este ziua de lungă și lăudăm numele tău pentru totdeauna. (Selah)
Богом ћемо се хвалити сваки дан, и име Твоје славићемо довека.
9 Dar tu ne-ai lepădat și ne-ai făcut de rușine și nu mergi înainte cu armatele noastre.
Али сад си нас повргао и посрамио, и не идеш с војском нашом.
10 Ne-ai făcut să dăm înapoi dinaintea dușmanului și cei ce ne urăsc pradă pentru ei.
Обраћаш нас те бежимо испред непријатеља, и непријатељи нас наши харају.
11 Ne-ai dat ca oi pentru a fi mâncare; și ne-ai împrăștiat printre păgâni.
Дао си нас као овце да нас једу, и по народима расејао си нас.
12 Vinzi poporul tău pentru nimic și nu te îmbogățești prin prețul lor.
У бесцење си продао народ свој, и ниси му подигао цене.
13 Ne faci de ocară pentru vecinii noștri, o batjocură și un lucru de râs pentru cei din jurul nostru.
Дао си нас на подсмех суседима нашим, да нам се ругају и срамоте нас који живе око нас.
14 Ne faci o zicătoare printre păgâni, o clătinare de cap printre popoare.
Начинио си од нас причу у народа, гледајући нас машу главом туђинци.
15 Confuzia mea este tot timpul înaintea mea și rușinea feței mele m-a acoperit,
Сваки је дан срамота моја преда мном, и стид је попао лице моје.
16 Din cauza vocii celui ce ocărăște și blasfemiază, din cauza dușmanului și a răzbunătorului.
Од речи подсмевачевих и ругачевих, и од погледа непријатељевих и осветљивчевих.
17 Toate acestea au venit peste noi; totuși nu te-am uitat, nici nu ne-am purtat înșelător în legământul tău.
Све ово снађе нас; али не заборависмо Тебе, нити преступисмо завет Твој.
18 Inima noastră nu s-a întors înapoi, nici pașii noștri nu s-au abătut de la calea ta,
Не одступи натраг срце наше, и стопе наше не зађоше с пута Твог.
19 Deși ne-ai zdrobit în locuința dragonilor și ne-ai acoperit cu umbra morții.
Кад си нас био у земљи змајевској, и покривао нас сеном смртним,
20 Dacă noi am uitat numele Dumnezeului nostru, sau am întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin,
Онда да бејасмо заборавили име Бога свог и подигли руке своје к Богу туђем,
21 Nu va cerceta Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaște tainele inimii.
Не би ли Бог изнашао то? Јер Он зна тајне у срцу.
22 Da, datorită ție suntem uciși cât este ziua de lungă; suntem socotiți ca oi pentru măcel.
А убијају нас за Тебе сваки дан; с нама поступају као с овцама кланицама.
23 Trezește-te; de ce dormi, Doamne? Ridică-te, nu ne lepăda pentru totdeauna.
Устани, што спаваш, Господе! Пробуди се, немој одбацити засвагда.
24 De ce îți ascunzi fața și uiți nenorocirea noastră și oprimarea noastră?
Зашто кријеш лице своје? Заборављаш невољу и муку нашу?
25 Căci sufletul nostru este prosternat până în țărână, pântecul nostru se lipește de pământ.
Душа наша паде у прах, тело је наше бачено на земљу.
26 Ridică-te în ajutorul nostru și răscumpără-ne datorită îndurărilor tale.
Устани, помоћи наша, и избави нас ради милости своје.
