Psalmii 44
1 Mai marelui muzician, pentru fiii lui Core, „Maschil.” Noi am auzit cu urechile noastre, Dumnezeule, părinții noștri ne-au spus ce lucrare ai făcut în zilele lor, în timpurile din vechime.
in finem filiis Core ad intellectum
2 Cum ai alungat pe păgâni cu mâna ta și i-ai sădit; cum ai chinuit popoarele și le-ai alungat.
Deus auribus nostris audivimus patres nostri adnuntiaverunt nobis opus quod operatus es in diebus eorum in diebus antiquis
3 Căci nu prin sabia lor au luat țara în stăpânire, nici brațul lor nu i-a salvat, ci dreapta ta și brațul tău și lumina înfățișării tale, deoarece le-ai arătat favoare.
manus tua gentes disperdit et plantasti eos adflixisti populos et expulisti eos
4 Tu ești Împăratul meu, Dumnezeule; poruncește eliberări pentru Iacob.
nec enim in gladio suo possederunt terram et brachium eorum non salvavit eos sed dextera tua et brachium tuum et inluminatio faciei tuae quoniam conplacuisti in eis
5 Prin tine vom împunge pe dușmanii noștri, prin numele tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
tu es ipse rex meus et Deus meus qui mandas salutes Iacob
6 Căci nu mă voi încrede în arcul meu, nici sabia mea nu mă va salva.
in te inimicos nostros ventilabimus cornu et in nomine tuo spernemus insurgentes in nobis
7 Ci tu ne-ai salvat de dușmanii noștri și i-ai făcut de rușine pe cei ce ne urau.
non enim in arcu meo sperabo et gladius meus non salvabit me
8 Cu Dumnezeu ne fălim cât este ziua de lungă și lăudăm numele tău pentru totdeauna. (Selah)
salvasti enim nos de adfligentibus nos et odientes nos confudisti
9 Dar tu ne-ai lepădat și ne-ai făcut de rușine și nu mergi înainte cu armatele noastre.
in Deo laudabimur tota die et in nomine tuo confitebimur in saeculum diapsalma
10 Ne-ai făcut să dăm înapoi dinaintea dușmanului și cei ce ne urăsc pradă pentru ei.
nunc autem reppulisti et confudisti nos et non egredieris in virtutibus nostris
11 Ne-ai dat ca oi pentru a fi mâncare; și ne-ai împrăștiat printre păgâni.
avertisti nos retrorsum post inimicos nostros et qui oderunt nos diripiebant sibi
12 Vinzi poporul tău pentru nimic și nu te îmbogățești prin prețul lor.
dedisti nos tamquam oves escarum et in gentibus dispersisti nos
13 Ne faci de ocară pentru vecinii noștri, o batjocură și un lucru de râs pentru cei din jurul nostru.
vendidisti populum tuum sine pretio et non fuit multitudo in commutationibus nostris
14 Ne faci o zicătoare printre păgâni, o clătinare de cap printre popoare.
posuisti nos obprobrium vicinis nostris subsannationem et derisum his qui in circuitu nostro
15 Confuzia mea este tot timpul înaintea mea și rușinea feței mele m-a acoperit,
posuisti nos in similitudinem gentibus commotionem capitis in populis
16 Din cauza vocii celui ce ocărăște și blasfemiază, din cauza dușmanului și a răzbunătorului.
tota die verecundia mea contra me est et confusio faciei meae cooperuit me
17 Toate acestea au venit peste noi; totuși nu te-am uitat, nici nu ne-am purtat înșelător în legământul tău.
a voce exprobrantis et obloquentis a facie inimici et persequentis
18 Inima noastră nu s-a întors înapoi, nici pașii noștri nu s-au abătut de la calea ta,
haec omnia venerunt super nos nec obliti sumus te et inique non egimus in testamento tuo
19 Deși ne-ai zdrobit în locuința dragonilor și ne-ai acoperit cu umbra morții.
et non recessit retrorsum cor nostrum et declinasti semitas nostras a via tua
20 Dacă noi am uitat numele Dumnezeului nostru, sau am întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin,
quoniam humiliasti nos in loco adflictionis et cooperuit nos umbra mortis
21 Nu va cerceta Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaște tainele inimii.
si obliti sumus nomen Dei nostri et si expandimus manus nostras ad deum alienum
22 Da, datorită ție suntem uciși cât este ziua de lungă; suntem socotiți ca oi pentru măcel.
nonne Deus requiret ista ipse enim novit abscondita cordis quoniam propter te mortificamur omni die aestimati sumus sicut oves occisionis
23 Trezește-te; de ce dormi, Doamne? Ridică-te, nu ne lepăda pentru totdeauna.
exsurge quare dormis Domine exsurge et ne repellas in finem
24 De ce îți ascunzi fața și uiți nenorocirea noastră și oprimarea noastră?
quare faciem tuam avertis oblivisceris inopiae nostrae et tribulationis nostrae
25 Căci sufletul nostru este prosternat până în țărână, pântecul nostru se lipește de pământ.
quoniam humiliata est in pulvere anima nostra conglutinatus est in terra venter noster
26 Ridică-te în ajutorul nostru și răscumpără-ne datorită îndurărilor tale.
exsurge adiuva nos et redime nos propter nomen tuum
