Psalmii 44
1 Mai marelui muzician, pentru fiii lui Core, „Maschil.” Noi am auzit cu urechile noastre, Dumnezeule, părinții noștri ne-au spus ce lucrare ai făcut în zilele lor, în timpurile din vechime.
Psalmus, filiis Core ad intellectum.
2 Cum ai alungat pe păgâni cu mâna ta și i-ai sădit; cum ai chinuit popoarele și le-ai alungat.
Deus auribus nostris audivimus: patres nostri annunciaverunt nobis. Opus, quod operatus es in diebus eorum: et in diebus antiquis.
3 Căci nu prin sabia lor au luat țara în stăpânire, nici brațul lor nu i-a salvat, ci dreapta ta și brațul tău și lumina înfățișării tale, deoarece le-ai arătat favoare.
Manus tua gentes disperdidit, et plantasti eos: afflixisti populos, et expulisti eos:
4 Tu ești Împăratul meu, Dumnezeule; poruncește eliberări pentru Iacob.
Nec enim in gladio suo possederunt terram, et brachium eorum non salvavit eos: Sed dextera tua, et brachium tuum, et illuminatio vultus tui: quoniam complacuisti in eis.
5 Prin tine vom împunge pe dușmanii noștri, prin numele tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
Tu es ipse rex meus et Deus meus: qui mandas salutes Iacob.
6 Căci nu mă voi încrede în arcul meu, nici sabia mea nu mă va salva.
In te inimicos nostros ventilabimus cornu, et in nomine tuo spernemus insurgentes in nobis.
7 Ci tu ne-ai salvat de dușmanii noștri și i-ai făcut de rușine pe cei ce ne urau.
Non enim in arcu meo sperabo: et gladius meus non salvabit me.
8 Cu Dumnezeu ne fălim cât este ziua de lungă și lăudăm numele tău pentru totdeauna. (Selah)
Salvasti enim nos de affligentibus nos: et odientes nos confudisti.
9 Dar tu ne-ai lepădat și ne-ai făcut de rușine și nu mergi înainte cu armatele noastre.
In Deo laudabimur tota die: et in nomine tuo confitebimur in saeculum.
10 Ne-ai făcut să dăm înapoi dinaintea dușmanului și cei ce ne urăsc pradă pentru ei.
Nunc autem repulisti et confudisti nos: et non egredieris Deus in virtutibus nostris.
11 Ne-ai dat ca oi pentru a fi mâncare; și ne-ai împrăștiat printre păgâni.
Avertisti nos retrorsum post inimicos nostros: et qui oderunt nos, diripiebant sibi.
12 Vinzi poporul tău pentru nimic și nu te îmbogățești prin prețul lor.
Dedisti nos tamquam oves escarum: et in gentibus dispersisti nos.
13 Ne faci de ocară pentru vecinii noștri, o batjocură și un lucru de râs pentru cei din jurul nostru.
Vendidisti populum tuum sine pretio: et non fuit multitudo in commutationibus eorum.
14 Ne faci o zicătoare printre păgâni, o clătinare de cap printre popoare.
Posuisti nos opprobrium vicinis nostris, subsannationem et derisum his, qui sunt in circuitu nostro.
15 Confuzia mea este tot timpul înaintea mea și rușinea feței mele m-a acoperit,
Posuisti nos in similitudinem Gentibus: commotionem capitis in populis.
16 Din cauza vocii celui ce ocărăște și blasfemiază, din cauza dușmanului și a răzbunătorului.
Tota die verecundia mea contra me est, et confusio faciei meae cooperuit me.
17 Toate acestea au venit peste noi; totuși nu te-am uitat, nici nu ne-am purtat înșelător în legământul tău.
A voce exprobrantis, et obloquentis: a facie inimici, et persequentis.
18 Inima noastră nu s-a întors înapoi, nici pașii noștri nu s-au abătut de la calea ta,
Haec omnia venerunt super nos, nec obliti sumus te: et inique non egimus in testamento tuo.
19 Deși ne-ai zdrobit în locuința dragonilor și ne-ai acoperit cu umbra morții.
Et non recessit retro cor nostrum: et declinasti semitas nostras a via tua:
20 Dacă noi am uitat numele Dumnezeului nostru, sau am întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin,
Quoniam humiliasti nos in loco afflictionis, et cooperuit nos umbra mortis.
21 Nu va cerceta Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaște tainele inimii.
Si obliti sumus nomen Dei nostri, et si expandimus manus nostras ad deum alienum:
22 Da, datorită ție suntem uciși cât este ziua de lungă; suntem socotiți ca oi pentru măcel.
Nonne Deus requiret ista? ipse enim novit abscondita cordis. Quoniam propter te mortificamur tota die: aestimati sumus sicut oves occisionis.
23 Trezește-te; de ce dormi, Doamne? Ridică-te, nu ne lepăda pentru totdeauna.
Exurge, quare obdormis Domine? exurge, et ne repellas in finem.
24 De ce îți ascunzi fața și uiți nenorocirea noastră și oprimarea noastră?
Quare faciem tuam avertis, oblivisceris inopiae nostrae et tribulationis nostrae?
25 Căci sufletul nostru este prosternat până în țărână, pântecul nostru se lipește de pământ.
Quoniam humiliata est in pulvere anima nostra: conglutinatus est in terra venter noster.
26 Ridică-te în ajutorul nostru și răscumpără-ne datorită îndurărilor tale.
Exurge Domine, adiuva nos: et redime nos propter nomen tuum.
