Psalmii 44
1 Mai marelui muzician, pentru fiii lui Core, „Maschil.” Noi am auzit cu urechile noastre, Dumnezeule, părinții noștri ne-au spus ce lucrare ai făcut în zilele lor, în timpurile din vechime.
Dem Musikmeister. Von den Korachiten, ein Maskil. Gott, mit unseren Ohren haben wir gehört, unsere Väter haben uns erzählt: Ein großes Werk hast du in ihren Tagen ausgeführt, in den Tagen der Vorzeit.
2 Cum ai alungat pe păgâni cu mâna ta și i-ai sădit; cum ai chinuit popoarele și le-ai alungat.
Mit deiner Hand vertriebst du Völker und pflanztest sie ein; du behandeltest Nationen übel, aber sie breitetest du aus.
3 Căci nu prin sabia lor au luat țara în stăpânire, nici brațul lor nu i-a salvat, ci dreapta ta și brațul tău și lumina înfățișării tale, deoarece le-ai arătat favoare.
Denn nicht durch ihr Schwert haben sie das Land in Besitz genommen und nicht ihr Arm schaffte ihnen Sieg, sondern deine Rechte und dein Arm und das Licht deines Angesichts, denn du hattest an ihnen Wohlgefallen.
4 Tu ești Împăratul meu, Dumnezeule; poruncește eliberări pentru Iacob.
Du bist ja mein König, o Gott: entbiete Hilfe für Jakob!
5 Prin tine vom împunge pe dușmanii noștri, prin numele tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
Durch dich stoßen wir unsere Bedränger nieder und durch deinen Namen zertreten wir unsere Widersacher.
6 Căci nu mă voi încrede în arcul meu, nici sabia mea nu mă va salva.
Denn ich verlasse mich nicht auf meinen Bogen, und mein Schwert schafft mir nicht Sieg.
7 Ci tu ne-ai salvat de dușmanii noștri și i-ai făcut de rușine pe cei ce ne urau.
Sondern du schaffst uns Sieg über unsere Bedränger und machst zu Schanden, die uns hassen.
8 Cu Dumnezeu ne fălim cât este ziua de lungă și lăudăm numele tău pentru totdeauna. (Selah)
Gottes rühmten wir uns allezeit und preisen immerdar deinen Namen. (Sela)
9 Dar tu ne-ai lepădat și ne-ai făcut de rușine și nu mergi înainte cu armatele noastre.
Und doch hast du uns verworfen und ließest uns in Schmach fallen und ziehst nicht mehr aus mit unseren Heeren.
10 Ne-ai făcut să dăm înapoi dinaintea dușmanului și cei ce ne urăsc pradă pentru ei.
Du lässest uns zurückweichen vor dem Bedränger, und die uns hassen, haben sich Beute gemacht.
11 Ne-ai dat ca oi pentru a fi mâncare; și ne-ai împrăștiat printre păgâni.
Du gabst uns hin wie Schafe zum Verzehren und zerstreutest uns unter die Heiden.
12 Vinzi poporul tău pentru nimic și nu te îmbogățești prin prețul lor.
Du verkauftest dein Volk um ein Spottgeld und gewannst nichts durch ihren Kaufpreis.
13 Ne faci de ocară pentru vecinii noștri, o batjocură și un lucru de râs pentru cei din jurul nostru.
Du machst uns zur Schmach bei unseren Nachbarn, zum Spott und Hohn bei unserer Umgebung.
14 Ne faci o zicătoare printre păgâni, o clătinare de cap printre popoare.
Du machst uns zum Sprichwort unter den Heiden, und daß die Völker über uns den Kopf schütteln.
15 Confuzia mea este tot timpul înaintea mea și rușinea feței mele m-a acoperit,
Meine Schmach steht mir immerfort vor Augen, und die Schande, die mir widerfahren, bedeckt mich,
16 Din cauza vocii celui ce ocărăște și blasfemiază, din cauza dușmanului și a răzbunătorului.
daß ich die Schänder und Lästerer hören und die Feinde und Rachgierigen sehen muß.
17 Toate acestea au venit peste noi; totuși nu te-am uitat, nici nu ne-am purtat înșelător în legământul tău.
Dies alles ist über uns gekommen, obschon wir deiner nicht vergessen, noch deinem Bunde die Treue gebrochen hatten.
18 Inima noastră nu s-a întors înapoi, nici pașii noștri nu s-au abătut de la calea ta,
Unser Herz ist nicht zurückgewichen, noch bog unser Schritt ab von deinem Pfade,
19 Deși ne-ai zdrobit în locuința dragonilor și ne-ai acoperit cu umbra morții.
daß du uns an der Stätte der Schakale zermalmt und uns mit Finsternis bedeckt hast.
20 Dacă noi am uitat numele Dumnezeului nostru, sau am întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin,
Wenn wir des Namens unseres Gottes vergessen und unsere Hände ausgestreckt hätten zu einem fremden Gotte,
21 Nu va cerceta Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaște tainele inimii.
würde Gott das nicht erforschen? Er kennt ja die Geheimnisse des Herzens!
22 Da, datorită ție suntem uciși cât este ziua de lungă; suntem socotiți ca oi pentru măcel.
Nein, um deinetwillen werden wir immerfort dahingewürgt, werden geachtet wie Schlachtschafe!
23 Trezește-te; de ce dormi, Doamne? Ridică-te, nu ne lepăda pentru totdeauna.
Wache auf! Warum schläfst du, Herr? Erwache, verwirf nicht für immer!
24 De ce îți ascunzi fața și uiți nenorocirea noastră și oprimarea noastră?
Warum verbirgst du dein Antlitz, vergissest unseres Elends und unserer Drangsal?
25 Căci sufletul nostru este prosternat până în țărână, pântecul nostru se lipește de pământ.
Denn unsere Seele ist bis zum Staube gebeugt, es klebt am Boden unser Leib.
26 Ridică-te în ajutorul nostru și răscumpără-ne datorită îndurărilor tale.
Mache dich auf, uns zu helfen, und erlöse uns um deiner Gnade willen!
