Psalmii 44
1 Mai marelui muzician, pentru fiii lui Core, „Maschil.” Noi am auzit cu urechile noastre, Dumnezeule, părinții noștri ne-au spus ce lucrare ai făcut în zilele lor, în timpurile din vechime.
O Dieu! nous avons entendu de nos oreilles, nos pères nous ont raconté l'œuvre que tu as faite en leur temps, aux jours d'autrefois.
2 Cum ai alungat pe păgâni cu mâna ta și i-ai sădit; cum ai chinuit popoarele și le-ai alungat.
Par ta main tu as chassé les nations et tu as établi nos pères; tu as brisé les peuples pour leur faire place.
3 Căci nu prin sabia lor au luat țara în stăpânire, nici brațul lor nu i-a salvat, ci dreapta ta și brațul tău și lumina înfățișării tale, deoarece le-ai arătat favoare.
Car ce n'est pas par leur épée qu'ils ont conquis le pays, et ce n'est pas leur bras qui les a sauvés; c'est ta droite, et ton bras, et la lumière de ta face, car tu les aimais.
4 Tu ești Împăratul meu, Dumnezeule; poruncește eliberări pentru Iacob.
C'est toi, ô Dieu! qui es mon Roi; ordonne la délivrance de Jacob.
5 Prin tine vom împunge pe dușmanii noștri, prin numele tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
Par toi nous frapperons nos ennemis; par ton nom nous foulerons ceux qui s'élèvent contre nous.
6 Căci nu mă voi încrede în arcul meu, nici sabia mea nu mă va salva.
Car je ne me confie pas en mon arc; ce n'est pas mon épée qui me sauvera.
7 Ci tu ne-ai salvat de dușmanii noștri și i-ai făcut de rușine pe cei ce ne urau.
C'est toi qui nous as sauvés de nos ennemis, et qui as rendu confus ceux qui nous haïssent.
8 Cu Dumnezeu ne fălim cât este ziua de lungă și lăudăm numele tău pentru totdeauna. (Selah)
C'est en Dieu que nous nous glorifions chaque jour; nous célébrerons ton nom à jamais. (Sélah, pause)
9 Dar tu ne-ai lepădat și ne-ai făcut de rușine și nu mergi înainte cu armatele noastre.
Cependant tu nous as rejetés et couverts d'opprobre, et tu ne sors plus avec nos armées.
10 Ne-ai făcut să dăm înapoi dinaintea dușmanului și cei ce ne urăsc pradă pentru ei.
Tu nous fais reculer devant l'ennemi, et ceux qui nous haïssent ont pris leur butin.
11 Ne-ai dat ca oi pentru a fi mâncare; și ne-ai împrăștiat printre păgâni.
Tu nous livres comme des brebis qu'on mange; tu nous as dispersés parmi les nations.
12 Vinzi poporul tău pentru nimic și nu te îmbogățești prin prețul lor.
Tu vends ton peuple pour rien, et tu les mets à vil prix.
13 Ne faci de ocară pentru vecinii noștri, o batjocură și un lucru de râs pentru cei din jurul nostru.
Tu fais de nous l'opprobre de nos voisins, la risée et le jouet de nos alentours.
14 Ne faci o zicătoare printre păgâni, o clătinare de cap printre popoare.
Tu fais de nous la fable des nations; en nous voyant, les peuples hochent la tête.
15 Confuzia mea este tot timpul înaintea mea și rușinea feței mele m-a acoperit,
Mon ignominie est toujours devant moi, et la confusion couvre mon visage,
16 Din cauza vocii celui ce ocărăște și blasfemiază, din cauza dușmanului și a răzbunătorului.
A la voix de celui qui insulte et qui outrage, à la vue de l'ennemi et du vindicatif.
17 Toate acestea au venit peste noi; totuși nu te-am uitat, nici nu ne-am purtat înșelător în legământul tău.
Tout cela nous est arrivé; et cependant nous ne t'avons pas oublié, nous n'avons pas forfait à ton alliance.
18 Inima noastră nu s-a întors înapoi, nici pașii noștri nu s-au abătut de la calea ta,
Notre cœur ne s'est point retiré en arrière; nos pas ne se sont point écartés de ton sentier,
19 Deși ne-ai zdrobit în locuința dragonilor și ne-ai acoperit cu umbra morții.
Quand tu nous as foulés parmi les chacals et couverts de l'ombre de la mort.
20 Dacă noi am uitat numele Dumnezeului nostru, sau am întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin,
Si nous eussions oublié le nom de notre Dieu, si nous eussions étendu nos mains vers un dieu étranger,
21 Nu va cerceta Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaște tainele inimii.
Dieu n'en aurait-il pas fait enquête, lui qui connaît les secrets du cœur?
22 Da, datorită ție suntem uciși cât este ziua de lungă; suntem socotiți ca oi pentru măcel.
Mais, à cause de toi, nous sommes mis à mort tous les jours, et regardés comme des brebis destinées à la boucherie.
23 Trezește-te; de ce dormi, Doamne? Ridică-te, nu ne lepăda pentru totdeauna.
Lève-toi! Pourquoi dors-tu, Seigneur? Réveille-toi, ne nous rejette pas à toujours!
24 De ce îți ascunzi fața și uiți nenorocirea noastră și oprimarea noastră?
Pourquoi caches-tu ta face? Pourquoi oublies-tu notre misère et notre oppression?
25 Căci sufletul nostru este prosternat până în țărână, pântecul nostru se lipește de pământ.
Car notre âme est abattue jusque dans la poussière; notre ventre est attaché à la terre.
26 Ridică-te în ajutorul nostru și răscumpără-ne datorită îndurărilor tale.
Lève-toi, viens à notre aide, et rachète-nous à cause de ta bonté!
