< Psalmii 44 >
1 Mai marelui muzician, pentru fiii lui Core, „Maschil.” Noi am auzit cu urechile noastre, Dumnezeule, părinții noștri ne-au spus ce lucrare ai făcut în zilele lor, în timpurile din vechime.
Voor muziekbegeleiding. Van de zonen van Kore; een leerdicht. O God, wij hebben het met eigen oren gehoord, Onze vaderen hebben het ons verteld, Wat Gij gedaan hebt in hun dagen, Met eigen hand in vroeger tijd.
2 Cum ai alungat pe păgâni cu mâna ta și i-ai sădit; cum ai chinuit popoarele și le-ai alungat.
Naties hebt Gij uitgeroeid om hèn te planten, Volkeren geveld, om hèn te doen groeien.
3 Căci nu prin sabia lor au luat țara în stăpânire, nici brațul lor nu i-a salvat, ci dreapta ta și brațul tău și lumina înfățișării tale, deoarece le-ai arătat favoare.
Neen, niet met hun zwaard namen zij bezit van het Land, Niet hun arm bracht hun zege: Maar het was uw rechterhand en uw arm En het licht van uw aanschijn, omdat Gij ze lief hadt.
4 Tu ești Împăratul meu, Dumnezeule; poruncește eliberări pentru Iacob.
Gij waart het, mijn Koning en God, Die Jakob de zege verleende;
5 Prin tine vom împunge pe dușmanii noștri, prin numele tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
Met úw hulp sloegen wij onze vijanden neer, Door úw Naam trapten wij onze haters tegen de grond;
6 Căci nu mă voi încrede în arcul meu, nici sabia mea nu mă va salva.
Neen, ik heb niet vertrouwd op mijn boog, En mijn zwaard kon de zege niet schenken.
7 Ci tu ne-ai salvat de dușmanii noștri și i-ai făcut de rușine pe cei ce ne urau.
Maar Gij hebt ons van onze verdrukkers verlost, En onze haters te schande gemaakt;
8 Cu Dumnezeu ne fălim cât este ziua de lungă și lăudăm numele tău pentru totdeauna. (Selah)
In God mochten we steeds blijven roemen, En uw Naam in eeuwigheid prijzen!
9 Dar tu ne-ai lepădat și ne-ai făcut de rușine și nu mergi înainte cu armatele noastre.
Maar nú hebt Gij ons verstoten, ons te schande gemaakt, En trekt niet meer met onze heirscharen op;
10 Ne-ai făcut să dăm înapoi dinaintea dușmanului și cei ce ne urăsc pradă pentru ei.
Gij laat ons vluchten voor onze verdrukkers, En onze haters roven ons leeg!
11 Ne-ai dat ca oi pentru a fi mâncare; și ne-ai împrăștiat printre păgâni.
Gij levert ons als slachtvee uit, En verstrooit ons onder de naties;
12 Vinzi poporul tău pentru nimic și nu te îmbogățești prin prețul lor.
Verkoopt uw volk voor een spotprijs, En geeft het bijna voor niet!
13 Ne faci de ocară pentru vecinii noștri, o batjocură și un lucru de râs pentru cei din jurul nostru.
Gij maakt ons tot smaad onzer buren, Tot spot en hoon voor die ons omringen;
14 Ne faci o zicătoare printre păgâni, o clătinare de cap printre popoare.
Gij laat de heidenen over ons schimpen, De volkeren meewarig het hoofd over ons schudden.
15 Confuzia mea este tot timpul înaintea mea și rușinea feței mele m-a acoperit,
Mijn schande staat mij altijd voor ogen, En de schaamte bedekt mijn gelaat,
16 Din cauza vocii celui ce ocărăște și blasfemiază, din cauza dușmanului și a răzbunătorului.
Om de praatjes van schimper en spotter, Om de blik van vijand en hater.
17 Toate acestea au venit peste noi; totuși nu te-am uitat, nici nu ne-am purtat înșelător în legământul tău.
En dit alles trof ons, ofschoon wij U niet hebben vergeten, En uw Verbond niet hebben verbroken.
18 Inima noastră nu s-a întors înapoi, nici pașii noștri nu s-au abătut de la calea ta,
Ons hart is niet afvallig geworden, Onze schreden dwaalden niet af van uw pad;
19 Deși ne-ai zdrobit în locuința dragonilor și ne-ai acoperit cu umbra morții.
Toch hebt Gij ons naar het oord der jakhalzen verwezen, En ons met de schaduw des doods overdekt.
20 Dacă noi am uitat numele Dumnezeului nostru, sau am întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin,
Of, hadden wij de Naam van onzen God soms vergeten, Onze handen naar vreemde goden geheven:
21 Nu va cerceta Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaște tainele inimii.
Zou God het misschien niet hebben geweten, Hij, die de hartsgeheimen doorgrondt?
22 Da, datorită ție suntem uciși cât este ziua de lungă; suntem socotiți ca oi pentru măcel.
Neen, om Uwentwil blijft men ons wurgen, En worden wij als slachtvee behandeld!
23 Trezește-te; de ce dormi, Doamne? Ridică-te, nu ne lepăda pentru totdeauna.
Sta op dan; waarom zoudt Gij slapen, o Heer! Ontwaak; blijf ons niet altijd verstoten!
24 De ce îți ascunzi fața și uiți nenorocirea noastră și oprimarea noastră?
Waarom zoudt Gij uw aanschijn verbergen, Onze nood en ellende vergeten?
25 Căci sufletul nostru este prosternat până în țărână, pântecul nostru se lipește de pământ.
Want onze ziel ligt gebukt in het stof, En ons lichaam kleeft vast aan de grond.
26 Ridică-te în ajutorul nostru și răscumpără-ne datorită îndurărilor tale.
Sta op, ons te hulp! Red ons om wille van uw genade!