Psalmii 44
1 Mai marelui muzician, pentru fiii lui Core, „Maschil.” Noi am auzit cu urechile noastre, Dumnezeule, părinții noștri ne-au spus ce lucrare ai făcut în zilele lor, în timpurile din vechime.
Přednímu zpěváku z synů Chóre, vyučující. Bože, ušima svýma slýchali jsme, a otcové naši vypravovali nám o skutcích, kteréž jsi činíval za dnů jejich, za dnů starodávních.
2 Cum ai alungat pe păgâni cu mâna ta și i-ai sădit; cum ai chinuit popoarele și le-ai alungat.
Tys sám rukou svou vyhnal pohany, a vštípil jsi je; potřel jsi lidi, a je jsi rozplodil.
3 Căci nu prin sabia lor au luat țara în stăpânire, nici brațul lor nu i-a salvat, ci dreapta ta și brațul tău și lumina înfățișării tale, deoarece le-ai arătat favoare.
Neboť jsou neopanovali země mečem svým, aniž jim rámě jejich spomohlo, ale pravice tvá a rámě tvé, a světlost oblíčeje tvého, proto že jsi je zamiloval.
4 Tu ești Împăratul meu, Dumnezeule; poruncește eliberări pentru Iacob.
Ty jsi sám král můj, ó Bože, udílejž hojného spasení Jákobova.
5 Prin tine vom împunge pe dușmanii noștri, prin numele tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
V toběť jsme protivníky naše potírali, a ve jménu tvém pošlapávali jsme povstávající proti nám.
6 Căci nu mă voi încrede în arcul meu, nici sabia mea nu mă va salva.
Neboť jsem v lučišti svém naděje neskládal, aniž mne kdy obránil meč můj.
7 Ci tu ne-ai salvat de dușmanii noștri și i-ai făcut de rușine pe cei ce ne urau.
Ale ty jsi nás vysvobozoval od nepřátel našich, a kteříž nás nenávidí, ty jsi zahanboval.
8 Cu Dumnezeu ne fălim cât este ziua de lungă și lăudăm numele tău pentru totdeauna. (Selah)
A protož chválíme tě Boha na každý den, a jméno tvé ustavičně oslavujeme. (Sélah)
9 Dar tu ne-ai lepădat și ne-ai făcut de rușine și nu mergi înainte cu armatele noastre.
Ale nyní jsi nás zahnal i zahanbil, a nevycházíš s vojsky našimi.
10 Ne-ai făcut să dăm înapoi dinaintea dușmanului și cei ce ne urăsc pradă pentru ei.
Obrátil jsi nás nazpět, a ti, kteříž nás nenávidí, rozchvátali mezi sebou jmění naše.
11 Ne-ai dat ca oi pentru a fi mâncare; și ne-ai împrăștiat printre păgâni.
Oddal jsi nás, jako ovce k snědení, i mezi pohany rozptýlil jsi nás.
12 Vinzi poporul tău pentru nimic și nu te îmbogățești prin prețul lor.
Prodal jsi lid svůj bez peněz, a nenadsadils mzdy jejich.
13 Ne faci de ocară pentru vecinii noștri, o batjocură și un lucru de râs pentru cei din jurul nostru.
Vydal jsi nás k utrhání sousedům našim, ku posměchu a ku potupě těm, kteříž jsou vůkol nás.
14 Ne faci o zicătoare printre păgâni, o clătinare de cap printre popoare.
Uvedl jsi nás v přísloví mezi národy, a mezi lidmi, aby nad námi hlavou zmítáno bylo.
15 Confuzia mea este tot timpul înaintea mea și rușinea feței mele m-a acoperit,
Na každý den styděti se musím, a hanba tváři mé přikrývá mne,
16 Din cauza vocii celui ce ocărăște și blasfemiază, din cauza dușmanului și a răzbunătorului.
A to z příčiny řeči utrhajícího a hanějícího, z příčiny nepřítele a vymstívajícího se.
17 Toate acestea au venit peste noi; totuși nu te-am uitat, nici nu ne-am purtat înșelător în legământul tău.
Všecko to přišlo na nás, a však jsme se nezapomenuli na tě, aniž jsme zrušili smlouvy tvé.
18 Inima noastră nu s-a întors înapoi, nici pașii noștri nu s-au abătut de la calea ta,
Neobrátilo se nazpět srdce naše, aniž se uchýlil krok náš od stezky tvé,
19 Deși ne-ai zdrobit în locuința dragonilor și ne-ai acoperit cu umbra morții.
Ačkoli jsi nás byl potřel na místě draků, a přikryl jsi nás stínem smrti.
20 Dacă noi am uitat numele Dumnezeului nostru, sau am întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin,
Kdybychom se byli zapomenuli na jméno Boha svého, a pozdvihli rukou svých k bohu cizímu,
21 Nu va cerceta Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaște tainele inimii.
Zdaliž by toho Bůh byl nevyhledával? Nebo on zná skrytosti srdce.
22 Da, datorită ție suntem uciși cât este ziua de lungă; suntem socotiți ca oi pentru măcel.
Anobrž pro tebe mordováni býváme každého dne, jmíni jsme jako ovce k zabití oddané.
23 Trezește-te; de ce dormi, Doamne? Ridică-te, nu ne lepăda pentru totdeauna.
Procitiž, proč spíš, ó Pane? Probudiž se, a nezaháněj nás na věky.
24 De ce îți ascunzi fața și uiți nenorocirea noastră și oprimarea noastră?
I pročež tvář svou skrýváš, a zapomínáš se na trápení a ssoužení naše?
25 Căci sufletul nostru este prosternat până în țărână, pântecul nostru se lipește de pământ.
Nebotě se již sklonila až k prachu duše naše, přilnul k zemi život náš.
26 Ridică-te în ajutorul nostru și răscumpără-ne datorită îndurărilor tale.
Povstaniž k našemu spomožení, a vykup nás pro své milosrdenství.
