Psalmii 44

1 Mai marelui muzician, pentru fiii lui Core, „Maschil.” Noi am auzit cu urechile noastre, Dumnezeule, părinții noștri ne-au spus ce lucrare ai făcut în zilele lor, în timpurile din vechime.

Zborovođi. Sinova Korahovih. Poučna pjesma. Bože, ušima svojim slušasmo, očevi nam pripovijedahu naši, o djelu koje si izveo u danima njihovim - u danima davnim.

2 Cum ai alungat pe păgâni cu mâna ta și i-ai sădit; cum ai chinuit popoarele și le-ai alungat.

Rukom si svojom izagnao pogane, a njih posadio, iskorijenio narode, a njih raširio.

3 Căci nu prin sabia lor au luat țara în stăpânire, nici brațul lor nu i-a salvat, ci dreapta ta și brațul tău și lumina înfățișării tale, deoarece le-ai arătat favoare.

Mačem svojim oni zemlju ne zauzeše niti im mišica njihova donese pobjedu, već desnica tvoja i tvoja mišica i lice tvoje milosno jer si ih ljubio.

4 Tu ești Împăratul meu, Dumnezeule; poruncește eliberări pentru Iacob.

Ti, o moj Kralju i Bože moj, ti si dao pobjede Jakovu.

5 Prin tine vom împunge pe dușmanii noștri, prin numele tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.

Po tebi dušmane svoje odbismo, u tvome imenu zgazismo one koji se na nas digoše.

6 Căci nu mă voi încrede în arcul meu, nici sabia mea nu mă va salva.

U svoj se luk nisam pouzdavao, nit' me mač moj spasavao.

7 Ci tu ne-ai salvat de dușmanii noștri și i-ai făcut de rușine pe cei ce ne urau.

Nego ti, ti si nas spasio od dušmana, ti si postidio one koji nas mrze.

8 Cu Dumnezeu ne fălim cât este ziua de lungă și lăudăm numele tău pentru totdeauna. (Selah)

Dičili smo se Bogom u svako doba i tvoje ime slavili svagda.

9 Dar tu ne-ai lepădat și ne-ai făcut de rușine și nu mergi înainte cu armatele noastre.

A sad si nas odbacio i posramio nas i više ne izlaziš, Bože, sa četama našim.

10 Ne-ai făcut să dăm înapoi dinaintea dușmanului și cei ce ne urăsc pradă pentru ei.

Pustio si da pred dušmanima uzmaknemo, i opljačkaše nas mrzitelji naši.

11 Ne-ai dat ca oi pentru a fi mâncare; și ne-ai împrăștiat printre păgâni.

Dao si nas k'o ovce na klanje i rasuo nas među neznabošce.

12 Vinzi poporul tău pentru nimic și nu te îmbogățești prin prețul lor.

U bescjenje si puk svoj prodao i obogatio se nisi prodajom.

13 Ne faci de ocară pentru vecinii noștri, o batjocură și un lucru de râs pentru cei din jurul nostru.

Učinio si nas ruglom susjedima našim, na podsmijeh i igračku onima oko nas.

14 Ne faci o zicătoare printre păgâni, o clătinare de cap printre popoare.

Na porugu smo neznabošcima, narodi kimaju glavom nad nama.

15 Confuzia mea este tot timpul înaintea mea și rușinea feței mele m-a acoperit,

Svagda mi je sramota moja pred očima i stid mi lice pokriva

16 Din cauza vocii celui ce ocărăște și blasfemiază, din cauza dușmanului și a răzbunătorului.

zbog pogrdne graje podrugljivaca, zbog osvetljiva dušmanina.

17 Toate acestea au venit peste noi; totuși nu te-am uitat, nici nu ne-am purtat înșelător în legământul tău.

Sve nas to snađe iako te nismo zaboravili niti povrijedili Saveza tvoga,

18 Inima noastră nu s-a întors înapoi, nici pașii noștri nu s-au abătut de la calea ta,

niti nam se srce odmetnulo od tebe, niti nam je noga s tvoje skrenula staze,

19 Deși ne-ai zdrobit în locuința dragonilor și ne-ai acoperit cu umbra morții.

kad si nas smrvio u boravištu šakalskom i smrtnim nas zavio mrakom.

20 Dacă noi am uitat numele Dumnezeului nostru, sau am întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin,

Da smo i zaboravili ime Boga našega, da smo ruke k tuđem bogu podigli:

21 Nu va cerceta Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaște tainele inimii.

zar Bog toga ne bi saznao? TÓa on poznaje tajne srdaca!

22 Da, datorită ție suntem uciși cât este ziua de lungă; suntem socotiți ca oi pentru măcel.

Ali zbog tebe ubijaju nas dan za danom, i mi smo im k'o ovce za klanje.

23 Trezește-te; de ce dormi, Doamne? Ridică-te, nu ne lepăda pentru totdeauna.

Preni se! Što spavaš, Gospode? Probudi se! Ne odbacuj nas dovijeka!

24 De ce îți ascunzi fața și uiți nenorocirea noastră și oprimarea noastră?

Zašto lice svoje sakrivaš, zaboravljaš bijedu i nevolju našu?

25 Căci sufletul nostru este prosternat până în țărână, pântecul nostru se lipește de pământ.

Jer duša nam se u prah raspala, trbuh nam se uza zemlju prilijepio.

26 Ridică-te în ajutorul nostru și răscumpără-ne datorită îndurărilor tale.

Ustani, u pomoć nam priteci, izbavi nas radi ljubavi svoje!