Psalmii 39
1 Mai marelui muzician, lui Iedutun, un psalm al lui David. Am spus: Voi lua seama la căile mele, ca să nu păcătuiesc cu limba mea, îmi voi ține gura cu un frâu, cât timp cel stricat este înaintea mea.
“A psalm of David. For the leader of the music of the Jeduthunites.” I said, I will take heed to my ways, That I may not sin with my tongue; I will keep my mouth with a bridle, While the wicked is before me.
2 Am fost mut în tăcere, am tăcut referitor la bine; și durerea mea a fost stârnită.
I was dumb with silence; I spake not even what was good; But my pain was increased.
3 Îmi era inima fierbinte în mine; focul ardea în timp ce meditam, atunci am vorbit cu limba mea,
My heart was hot within me; In my anguish the fire burst forth, And I spake with my tongue:
4 DOAMNE, fă-mă să cunosc sfârșitul meu și măsura zilelor mele, care este aceasta; ca să știu cât de trecător sunt.
LORD, make me to know mine end, And the number of my days, That I may know how frail I am!
5 Iată, mi-ai făcut zilele cât un lat de palmă; și vârsta mea este ca nimic înaintea ta; cu adevărat fiecare om, în starea lui cea mai bună, este întru totul deșertăciune. (Selah)
Behold, thou hast made my days as a hand-breadth, And my life is as nothing before thee; Yea, every man in his firmest state is altogether vanity. (Pause)
6 Cu siguranță fiecare umblă într-un spectacol deșert, cu siguranță ei sunt neliniștiți în zadar; el îngrămădește bogății și nu știe cine le va strânge.
Surely every man walketh in a vain show; Surely he disquieteth himself in vain; He heapeth up riches, and knoweth not who shall gather them.
7 Și acum, Doamne, ce să aștept? Speranța mea este în tine.
What, then, O Lord! is my hope? My hope is in thee!
8 Eliberează-mă de toate fărădelegile mele, nu mă face ocara prostului.
Deliver me from all my transgressions; Let me not be the reproach of scoffers!
9 Am fost mut, nu mi-am deschis gura, deoarece tu ai făcut aceasta.
Yet I am dumb; I open not my mouth; For thou hast done it!
10 Îndepărtează lovitura ta de mine, sunt mistuit de lovitura mâinii tale.
But remove from me thine infliction; For I am perishing by the blow of thine hand.
11 Când cu mustrări tu corectezi pe om pentru nelegiuire, faci ca frumusețea lui să se mistuie ca o molie; cu adevărat fiecare om este deșertăciune. (Selah)
When thou with rebukes dost chasten man for iniquity, Thou causest his glory to waste away like a moth! Surely every man is vanity.
12 Ascultă rugăciunea mea, DOAMNE, și deschide urechea la strigătul meu; nu tăcea la lacrimile mele, pentru că eu sunt străin și un locuitor temporar înaintea ta, precum au fost toți părinții mei.
Hear my prayer, O LORD! Give ear to my cry; Be not silent at my tears! For I am but a stranger with thee, A sojourner, as all my fathers were.
13 Cruță-mă, ca să îmi regăsesc puterea, înainte de a mă duce de aici și a nu mai fi.
O spare me, that I may recover strength, Before I go away, and be no more!
