Psalmii 39

1 Mai marelui muzician, lui Iedutun, un psalm al lui David. Am spus: Voi lua seama la căile mele, ca să nu păcătuiesc cu limba mea, îmi voi ține gura cu un frâu, cât timp cel stricat este înaintea mea.

“To the chief musician, to Jeduthun, a psalm of David.” I said, I will guard my ways, that I sin not with my tongue: I will guard my mouth with a muzzle, while the wicked is before me.

2 Am fost mut în tăcere, am tăcut referitor la bine; și durerea mea a fost stârnită.

I was dumb in deep silence, I was quite still, even from [speaking] good; but my pain was greatly excited;

3 Îmi era inima fierbinte în mine; focul ardea în timp ce meditam, atunci am vorbit cu limba mea,

My heart was hot within me, in my self-communing there burnt a fire: [then] spoke I with my tongue,

4 DOAMNE, fă-mă să cunosc sfârșitul meu și măsura zilelor mele, care este aceasta; ca să știu cât de trecător sunt.

Let me know, O Lord, my end, and the measure of my days, what it is: I wish to know when I shall cease to be.

5 Iată, mi-ai făcut zilele cât un lat de palmă; și vârsta mea este ca nimic înaintea ta; cu adevărat fiecare om, în starea lui cea mai bună, este întru totul deșertăciune. (Selah)

Behold, measured out with the span hast thou made my days; and my whole duration is nothing before thee: yea, as nothing but vanity doth every man stand here. (Selah)

6 Cu siguranță fiecare umblă într-un spectacol deșert, cu siguranță ei sunt neliniștiți în zadar; el îngrămădește bogății și nu știe cine le va strânge.

As nothing but a shadowy image doth man walk about, yea, for vanity only do all make a noise: he heapeth up his gains, and knoweth not who shall gather them.

7 Și acum, Doamne, ce să aștept? Speranța mea este în tine.

And now, what shall I wait for, O Lord? my hope is in thee.

8 Eliberează-mă de toate fărădelegile mele, nu mă face ocara prostului.

From all my transgressions deliver thou me: render me not the object of reproach of the worthless.

9 Am fost mut, nu mi-am deschis gura, deoarece tu ai făcut aceasta.

I was dumb, I opened not my mouth; because thou hadst done it.

10 Îndepărtează lovitura ta de mine, sunt mistuit de lovitura mâinii tale.

Remove thou thy plague away from me: from the blows of thy hand am I consumed.

11 Când cu mustrări tu corectezi pe om pentru nelegiuire, faci ca frumusețea lui să se mistuie ca o molie; cu adevărat fiecare om este deșertăciune. (Selah)

When thou with corrections chastisest man for iniquity, thou causest his excellence to melt away as [if eaten by] the moth: yea, nothing but vanity is every man. (Selah)

12 Ascultă rugăciunea mea, DOAMNE, și deschide urechea la strigătul meu; nu tăcea la lacrimile mele, pentru că eu sunt străin și un locuitor temporar înaintea ta, precum au fost toți părinții mei.

Hear my prayer, O Lord, and give ear unto my cry; be not silent at my tears; for a stranger am I with thee, a sojourner, like all my fathers.

13 Cruță-mă, ca să îmi regăsesc puterea, înainte de a mă duce de aici și a nu mai fi.

Leave off from me, that I may recover strength, before I go hence, and am no more.