Psalmii 39
1 Mai marelui muzician, lui Iedutun, un psalm al lui David. Am spus: Voi lua seama la căile mele, ca să nu păcătuiesc cu limba mea, îmi voi ține gura cu un frâu, cât timp cel stricat este înaintea mea.
For the end, a Song of David, to Idithun. I said, I will take heed to my ways, that I sin not with my tongue: I set a guard on my mouth, while the sinner stood in my presence.
2 Am fost mut în tăcere, am tăcut referitor la bine; și durerea mea a fost stârnită.
I was dumb, and humbled myself, and kept silence from good [words]; and my grief was renewed.
3 Îmi era inima fierbinte în mine; focul ardea în timp ce meditam, atunci am vorbit cu limba mea,
My heart grew hot within me, and a fire would kindle in my (meditation) I spoke with my tongue,
4 DOAMNE, fă-mă să cunosc sfârșitul meu și măsura zilelor mele, care este aceasta; ca să știu cât de trecător sunt.
O Lord, make me to know mine end, and the number of my days, what it is; that I may know what I lack.
5 Iată, mi-ai făcut zilele cât un lat de palmă; și vârsta mea este ca nimic înaintea ta; cu adevărat fiecare om, în starea lui cea mai bună, este întru totul deșertăciune. (Selah)
Behold, thou hast made my days old; and my existence [is] as nothing before thee: nay, every man living [is] altogether vanity. (Pause)
6 Cu siguranță fiecare umblă într-un spectacol deșert, cu siguranță ei sunt neliniștiți în zadar; el îngrămădește bogății și nu știe cine le va strânge.
Surely man walks in a shadow; nay, he is disquieted in vain: he lays up treasures, and knows not for whom he shall gather them.
7 Și acum, Doamne, ce să aștept? Speranța mea este în tine.
And now what [is] my expectation? [is it] not the Lord? and my ground [of hope] is with thee. (Pause)
8 Eliberează-mă de toate fărădelegile mele, nu mă face ocara prostului.
Deliver me from all my transgressions: thou hast made me a reproach to the foolish.
9 Am fost mut, nu mi-am deschis gura, deoarece tu ai făcut aceasta.
I was dumb, and opened not my mouth; for thou art he that made me.
10 Îndepărtează lovitura ta de mine, sunt mistuit de lovitura mâinii tale.
Remove thy scourges from me: I have fainted by reason of the strength of thine hand.
11 Când cu mustrări tu corectezi pe om pentru nelegiuire, faci ca frumusețea lui să se mistuie ca o molie; cu adevărat fiecare om este deșertăciune. (Selah)
Thou chastenest man with rebukes for iniquity, and thou makest his life to consume away like a spider's web; nay, every man is disquieted in vain. (Pause)
12 Ascultă rugăciunea mea, DOAMNE, și deschide urechea la strigătul meu; nu tăcea la lacrimile mele, pentru că eu sunt străin și un locuitor temporar înaintea ta, precum au fost toți părinții mei.
O Lord, hearken to my prayer and my supplication: attend to my tears: be not silent, for I am a sojourner in the land, and a stranger, as all my fathers [were].
13 Cruță-mă, ca să îmi regăsesc puterea, înainte de a mă duce de aici și a nu mai fi.
Spare me, that I may be refreshed, before I depart, and be no more.
