Psalmii 38
1 Un psalm al lui David, să aducă în amintire. DOAMNE, nu mă mustra în furia ta, nici nu mă pedepsi în nemulțumirea ta încinsă.
Psalmus David, in rememorationem de sabbato. [Domine, ne in furore tuo arguas me, neque in ira tua corripias me:
2 Fiindcă săgețile tale se înfig adânc în mine și mâna ta mă apasă tare.
quoniam sagittæ tuæ infixæ sunt mihi, et confirmasti super me manum tuam.
3 Nu este sănătate în carnea mea din cauza mâniei tale; nici nu este odihnă în oasele mele din cauza păcatului meu.
Non est sanitas in carne mea, a facie iræ tuæ; non est pax ossibus meis, a facie peccatorum meorum:
4 Fiindcă nelegiuirile mele au ajuns până peste capul meu, ca o povară mare, ele sunt prea grele pentru mine.
quoniam iniquitates meæ supergressæ sunt caput meum, et sicut onus grave gravatæ sunt super me.
5 Rănile mele put și sunt putrede din cauza nechibzuinței mele.
Putruerunt et corruptæ sunt cicatrices meæ, a facie insipientiæ meæ.
6 Sunt tulburat; sunt foarte încovoiat; umblu jelind toată ziua.
Miser factus sum et curvatus sum usque in finem; tota die contristatus ingrediebar.
7 Căci șalele mele sunt pline cu o boală scârboasă și nu este sănătate în carnea mea.
Quoniam lumbi mei impleti sunt illusionibus, et non est sanitas in carne mea.
8 Sunt slab și foarte zdrobit, am răcnit din cauza neliniștii inimii mele.
Afflictus sum, et humiliatus sum nimis; rugiebam a gemitu cordis mei.
9 Doamne, toată dorința mea este înaintea ta; și geamătul meu nu este ascuns de tine.
Domine, ante te omne desiderium meum, et gemitus meus a te non est absconditus.
10 Inima mea palpită, puterea mea mă părăsește, cât despre lumina ochilor mei, s-a dus și aceasta de la mine.
Cor meum conturbatum est; dereliquit me virtus mea, et lumen oculorum meorum, et ipsum non est mecum.
11 Admiratorii mei și prietenii mei se țin departe de rana mea; și rudele mele stau departe.
Amici mei et proximi mei adversum me appropinquaverunt, et steterunt; et qui juxta me erant, de longe steterunt: et vim faciebant qui quærebant animam meam.
12 De asemenea cei ce îmi caută viața îmi pun capcane; și cei ce urmăresc vătămarea mea vorbesc lucruri răutăcioase și cugetă înșelătorii cât este ziua de lungă.
Et qui inquirebant mala mihi, locuti sunt vanitates, et dolos tota die meditabantur.
13 Dar eu, ca un surd, nu am auzit; și am fost ca un mut care nu își deschide gura.
Ego autem, tamquam surdus, non audiebam; et sicut mutus non aperiens os suum.
14 Astfel am fost ca un om care nu aude și în a cărui gură nu sunt reproșuri.
Et factus sum sicut homo non audiens, et non habens in ore suo redargutiones.
15 Căci în tine, DOAMNE, sper eu, vei auzi, Doamne Dumnezeul meu.
Quoniam in te, Domine, speravi; tu exaudies me, Domine Deus meus.
16 Fiindcă am spus: Ascultă-mă, ca nu cumva ei să se bucure de mine, când piciorul meu alunecă, ei se preamăresc împotriva mea.
Quia dixi: Nequando supergaudeant mihi inimici mei; et dum commoventur pedes mei, super me magna locuti sunt.
17 Fiindcă eu sunt gata să șchiopătez și întristarea mea este continuu înaintea mea.
Quoniam ego in flagella paratus sum, et dolor meus in conspectu meo semper.
18 Căci îmi voi vesti nelegiuirea; îmi va părea rău pentru păcatul meu.
Quoniam iniquitatem meam annuntiabo, et cogitabo pro peccato meo.
19 Dar dușmanii mei sunt plini de viață și sunt puternici și cei ce mă urăsc pe nedrept s-au înmulțit.
Inimici autem mei vivunt, et confirmati sunt super me: et multiplicati sunt qui oderunt me inique.
20 Cei ce de asemenea întorc rău pentru bine sunt potrivnicii mei; deoarece eu urmăresc binele.
Qui retribuunt mala pro bonis detrahebant mihi, quoniam sequebar bonitatem.
21 Nu mă părăsi, DOAMNE; Dumnezeul meu, nu sta departe de mine.
Ne derelinquas me, Domine Deus meus; ne discesseris a me.
22 Grăbește-te să mă ajuți, Doamne, salvarea mea.
Intende in adjutorium meum, Domine Deus salutis meæ.]
