Psalmii 35
1 Un psalm al lui David. Pledează în cauza mea, DOAMNE, cu cei ce se ceartă cu mine, luptă-te împotriva celor ce luptă împotriva mea.
Ipsi David. Iudica Domine nocentes me, expugna impugnantes me.
2 Apucă scut și platoșă și ridică-te în ajutorul meu.
Apprehende arma et scutum: et exurge in adiutorium mihi.
3 Scoate de asemenea lancea și închide calea înaintea celor ce mă persecută; spune sufletului meu: Eu sunt salvarea ta.
Effunde frameam, et conclude adversus eos, qui persequuntur me: dic animæ meæ: Salus tua ego sum.
4 Să fie încurcați și dați de rușine cei ce îmi caută sufletul; să fie întorși înapoi și încurcați cei ce plănuiesc vătămarea mea.
Confundantur et revereantur, quærentes animam meam. Avertantur retrorsum, et confundantur cogitantes mihi mala.
5 Să fie ca pleava înaintea vântului și îngerul DOMNULUI să îi urmărească.
Fiant tamquam pulvis ante faciem venti: et angelus Domini coarctans eos.
6 Să le fie calea întunecoasă și alunecoasă, și îngerul DOMNULUI să îi persecute.
Fiat via illorum tenebræ et lubricum: et angelus Domini persequens eos.
7 Fiindcă fără motiv și-au ascuns plasa pentru mine într-o groapă, pe care fără motiv au săpat-o pentru sufletul meu.
Quoniam gratis absconderunt mihi interitum laquei sui: supervacue exprobraverunt animam meam.
8 Distrugere să vină peste el pe neașteptate; și plasa lui, pe care a ascuns-o, să îl prindă pe el însuși; să cadă în acea distrugere.
Veniat illi laqueus, quem ignorat: et captio, quam abscondit, apprehendat eum: et in laqueum cadat in ipsum.
9 Și sufletul meu se va veseli în DOMNUL, se va bucura în salvarea lui.
Anima autem mea exultabit in Domino: et delectabitur super salutari suo.
10 Toate oasele mele vor spune: DOAMNE, cine este asemenea ție, care eliberezi pe cel sărac de cel ce este prea puternic pentru el, da, pe cel sărac și pe cel nevoiaș de cel ce îl pradă?
Omnia ossa mea dicent: Domine, quis similis tibi? Eripiens inopem de manu fortiorum eius: egenum et pauperem a diripientibus eum.
11 Martori falși s-au ridicat; mi-au pus în sarcină lucruri pe care nu le-am știut.
Surgentes testes iniqui, quæ ignorabam interrogabant me.
12 Mi-au răsplătit cu rău pentru bine spre prădarea sufletului meu.
Retribuebant mihi mala pro bonis: sterilitatem animæ meæ.
13 Dar cât despre mine, când au fost bolnavi, haina mea a fost pânză de sac, mi-am umilit sufletul cu postire; și rugăciunea mea s-a întors la sânul meu.
Ego autem cum mihi molesti essent, induebar cilicio. Humiliabam in ieiunio animam meam: et oratio mea in sinu meo convertetur.
14 M-am purtat ca și cu prietenul sau fratele meu, m-am prosternat adânc, ca unul ce își jelește mama.
Quasi proximum, et quasi fratrem nostrum, sic complacebam: quasi lugens et contristatus sic humiliabar.
15 Dar în restriștea mea ei s-au bucurat și s-au strâns împreună, da, cei josnici s-au adunat împotriva mea, iar eu nu am știut; m-au sfâșiat și nu au încetat.
Et adversum me lætati sunt, et convenerunt: congregata sunt super me flagella, et ignoravi.
16 Cu batjocoritori fățarnici în ospețe și-au scrâșnit din dinți asupra mea.
Dissipati sunt, nec compuncti, tentaverunt me, subsannaverunt me subsannatione: frenduerunt super me dentibus suis.
17 Doamne, până când vei privi? Scapă-mi sufletul de nimicirile lor, pe preaiubitul meu de lei.
Domine quando respicies? restitue animam meam a malignitate eorum, a leonibus unicam meam.
18 Îți voi aduce mulțumiri în adunarea cea mare, te voi lăuda printre mulți oameni.
Confitebor tibi in ecclesia magna, in populo gravi laudabo te.
19 Nu lăsa dușmanii mei să se bucure pe nedrept de mine, nici nu îi lăsa să clipească cu ochiul pe cei ce mă urăsc fără motiv.
Non supergaudeant mihi qui adversantur mihi inique: qui oderunt me gratis et annuunt oculis.
20 Pentru că ei nu vorbesc pace, ci plănuiesc lucruri înșelătoare împotriva celor liniștiți în țară.
Quoniam mihi quidem pacifice loquebantur: et in iracundia terræ loquentes, dolos cogitabant.
21 Da, și-au deschis larg gura împotriva mea și au spus: Aha, aha, ochiul nostru a văzut.
Et dilataverunt super me os suum: dixerunt: Euge, euge, viderunt oculi nostri.
22 Ai văzut, DOAMNE, nu tăcea, Doamne, nu sta departe de mine.
Vidisti Domine, ne sileas: Domine ne discedas a me.
23 Ridică-te și trezește-te pentru judecata mea, pentru cauza mea, Dumnezeul meu și Domnul meu.
Exurge et intende iudicio meo: Deus meus, et Dominus meus in causam meam.
24 Judecă-mă, DOAMNE Dumnezeul meu, conform dreptății tale; și să nu se bucure de mine.
Iudica me secundum iustitiam tuam Domine Deus meus, et non supergaudeant mihi.
25 Să nu spună în inimile lor: Ah, astfel ne-ar plăcea; să nu spună: L-am înghițit.
Non dicant in cordibus suis: Euge, euge, animæ nostræ: nec dicant: Devoravimus eum.
26 Să fie rușinați și încurcați împreună cei ce se bucură la vătămarea mea, să fie îmbrăcați cu rușine și dezonoare cei ce se preamăresc împotriva mea.
Erubescant et revereantur simul, qui gratulantur malis meis. Induantur confusione et reverentia qui magna loquuntur super me.
27 Să se veselească și să strige de bucurie cei ce se desfată în cauza mea dreaptă; da, să spună ei continuu: DOMNUL să fie preamărit, el care are plăcere în prosperitatea servitorului său.
Exultent et lætentur qui volunt iustitiam meam: et dicant semper: Magnificetur Dominus, qui volunt pacem servi eius.
28 Și limba mea va vorbi despre dreptatea ta și despre lauda ta toată ziua.
Et lingua mea meditabitur iustitiam tuam, tota die laudem tuam.
