Psalmii 22
1 Mai marelui muzician, „Căprioara Dimineții,” un psalm al lui David. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești așa departe de a mă ajuta și de cuvintele răcnetului meu?
Керівнику хору. На мотив «Лань на світанку». Псалом Давидів. Боже мій, Боже мій, чому Ти покинув мене? [Чому] Ти стоїш осторонь, коли я волаю про порятунок?
2 Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculți; și noaptea, și nu tac.
Боже мій, я кличу вдень – Ти не відповідаєш, вночі – і немає мені спокою.
3 Dar tu ești sfânt, tu, care locuiești în laudele lui Israel.
Але ж Ти – Святий; Ти, [оточений] хваліннями Ізраїлю, сидиш [на престолі].
4 Părinții noștri s-au încrezut în tine; s-au încrezut și i-ai scăpat.
На Тебе покладалися батьки наші, надію покладали, і Ти рятував їх.
5 Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine.
До Тебе волали й були визволені, на Тебе надію покладали й не зганьбилися.
6 Dar eu sunt vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor.
Я ж – черв’як, а не людина, ганьба серед людей, засоромлений серед народу.
7 Toți cei ce mă văd râd de mine în batjocură, își țuguie buza, clatină din cap, spunând:
Усі, хто бачить мене, глузують з мене: кепкують вустами, похитують головою.
8 S-a încrezut în DOMNUL că îl va scăpa; să îl scape, văzând că a găsit plăcere în el.
«Він покладався на Господа, [тож] нехай визволить його, нехай врятує його, якщо Він його уподобав».
9 Dar tu ești cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper când eram pe sânii mamei mele.
Ти ж, Господи, вивів мене з утроби, навчив мене довіряти [Тобі] ще біля грудей моєї матері.
10 Din pântece am fost aruncat asupra ta, tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.
На Тебе я покинутий від самого народження, від лона матері моєї Ти – мій Бог.
11 Nu sta departe de mine, fiindcă tulburarea este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute.
Не віддаляйся від мене, адже скорбота близько, а помічника немає.
12 Mulți tauri m-au încercuit; tauri puternici din Basan m-au înconjurat.
Оточили мене численні бугаї, міцні бугаї з Башану обступили мене.
13 Și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.
Пащі свої роззявили на мене, немов лев, що терзає здобич і реве.
14 Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele.
Я розлився, як вода, і всі кістки мої роз’єдналися, серце моє перетворилося на віск, розтануло серед моїх нутрощів.
15 Puterea mea este uscată ca un ciob și limba mi se lipește de fălcile mele și m-ai adus în țărâna morții.
Моя [життєва] сила висохла, немов череп’я, і язик мій прилип до піднебіння. Ти поклав мене до смертного пороху.
16 Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricați m-a încercuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele.
Пси обступили мене, збіговисько злодіїв оточило мене, прокололи руки мої та ноги мої.
17 Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc și se holbează la mine.
Усі кістки свої я можу перелічити, а вони вирячилися й глузливо дивляться на мене.
18 Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pe cămașa mea.
Вони ділять між собою мої шати й за одяг мій кидають жереб.
19 Dar nu te depărta de mine DOAMNE, puterea mea, grăbește-te să mă ajuți.
А Ти, Господи, не віддаляйся! Сило моя, поспіши мені на допомогу.
20 Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din puterea câinelui.
Визволи мою душу від меча, мою єдину – від псів.
21 Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coarnele unicornilor.
Врятуй мене від пащі лева, і від рогів диких биків – смиренну [душу] мою.
22 Voi vesti numele tău fraților mei, te voi lăuda în mijlocul adunării.
Я звіщатиму ім’я Твоє братам моїм, посеред зібрання хвалитиму Тебе.
23 Lăudați-l, voi care vă temeți de DOMNUL; glorificați-l, voi toată sămânța lui Iacob și temeți-vă de el, voi toată sămânța lui Israel.
Ті, хто Господа боїться, хваліть Його! Усі нащадки Якова славте Його! Тремтіть перед Ним, усі нащадки Ізраїля!
24 Fiindcă el nu a disprețuit, nici nu a detestat nenorocirea celui nenorocit, nici nu și-a ascuns fața de el, ci când a strigat către el, a ascultat.
Бо не знехтував Він і не відцурався приниження убогого, і не відвернув обличчя Свого від нього, але почув, коли той волав до Нього.
25 În marea adunare lauda mea va fi despre tine, voi împlini promisiunile mele în fața celor ce se tem de el.
Тобі моя хвала у зібранні великому. Я виконаю обітниці мої перед тими, хто Його боїться.
26 Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna.
Бідняки їстимуть і наситяться, хвалитимуть Господа ті, хто Його шукає. Нехай живуть повіки серця ваші!
27 Toate marginile lumii își vor aminti și se vor întoarce către DOMNUL și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea ta.
Згадають Господа й навернуться до Нього всі краї землі, і поклоняться перед Тобою усі сім’ї народів.
28 Pentru că împărăția este a DOMNULUI și el este guvernatorul peste națiuni.
Бо Господеві належить царство, Він править народами.
29 Toți cei grași pe pământ vor mânca și se vor închina, toți cei ce coboară în țărână se vor pleca înaintea lui și nimeni nu își poate ține în viață sufletul.
Усі багатії землі будуть їсти й поклоняться Йому; схиляться на коліна всі, що сходять до [смертного] пороху й не можуть душу свою зберегти живою.
30 O sămânță îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca generație.
Нащадки служитимуть Йому, розповідатимуть наступному поколінню про Володаря.
31 Ei vor veni și vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va naște, că el a făcut aceasta.
Прийдуть і звіщатимуть Його правду народові, що має народитися, про те, що зробив Він.
