Psalmii 22

1 Mai marelui muzician, „Căprioara Dimineții,” un psalm al lui David. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești așa departe de a mă ajuta și de cuvintele răcnetului meu?

¡Dios mío, Dios mío! ¿por qué me has dejado? ¿estás lejos de mi salud, de las palabras de mi gemido?

2 Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculți; și noaptea, și nu tac.

Dios mío, clamo de día, y no oyes; y de noche, y no hay para mí silencio.

3 Dar tu ești sfânt, tu, care locuiești în laudele lui Israel.

Y tú, santo, habitante, alabanzas de Israel.

4 Părinții noștri s-au încrezut în tine; s-au încrezut și i-ai scăpat.

En ti esperaron nuestros padres: esperaron, y los salvaste.

5 Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine.

Clamaron a ti, y fueron librados: esperaron en ti, y no se avergonzaron.

6 Dar eu sunt vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor.

Y yo, gusano, y no varón: vergüenza de hombres y desecho del pueblo.

7 Toți cei ce mă văd râd de mine în batjocură, își țuguie buza, clatină din cap, spunând:

Todos los que me ven, escarnecen de mí: echan de los labios, menean la cabeza.

8 S-a încrezut în DOMNUL că îl va scăpa; să îl scape, văzând că a găsit plăcere în el.

Remíte se a Jehová, líbrele, que le quiere bien.

9 Dar tu ești cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper când eram pe sânii mamei mele.

Empero tú eres el que me sacó del vientre: el que me haces esperar desde los pechos de mi madre.

10 Din pântece am fost aruncat asupra ta, tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.

Sobre ti estoy echado desde la matriz: desde el vientre de mi madre tú eres mi Dios.

11 Nu sta departe de mine, fiindcă tulburarea este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute.

No te alejes de mí, porque la angustia está cerca: porque no hay quien ayude.

12 Mulți tauri m-au încercuit; tauri puternici din Basan m-au înconjurat.

Rodeáronme muchos toros: fuertes toros de Basán me cercaron.

13 Și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.

Abrieron sobre mí su boca, como león que hace presa y que brama.

14 Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele.

Como aguas me escurrí, y descoyuntáronse todos mis huesos: mi corazón fue como cera desliéndose en medio de mis entrañas.

15 Puterea mea este uscată ca un ciob și limba mi se lipește de fălcile mele și m-ai adus în țărâna morții.

Secóse como un tiesto mi vigor, y mi lengua se pegó a mis paladares: y en el polvo de la muerte me has puesto.

16 Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricați m-a încercuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele.

Porque me rodearon perros: cercáronme cuadrilla de malignos: horadaron mis manos y mis pies.

17 Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc și se holbează la mine.

Contaría todos mis huesos: ellos miran, me consideran:

18 Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pe cămașa mea.

Partieron entre sí mis vestidos: y sobre mi ropa echaron suertes.

19 Dar nu te depărta de mine DOAMNE, puterea mea, grăbește-te să mă ajuți.

Mas tú, Jehová, no te alejes: fortaleza mía, apresúrate para mi socorro.

20 Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din puterea câinelui.

Escapa de la espada mi alma; de poder del perro mi única.

21 Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coarnele unicornilor.

Sálvame de la boca del león: y de los cuernos de los unicornios óyeme.

22 Voi vesti numele tău fraților mei, te voi lăuda în mijlocul adunării.

Contaré tu nombre a mis hermanos: en medio de la congregación te alabaré.

23 Lăudați-l, voi care vă temeți de DOMNUL; glorificați-l, voi toată sămânța lui Iacob și temeți-vă de el, voi toată sămânța lui Israel.

Los que teméis a Jehová, alabádle; toda la simiente de Jacob, glorificádle; y teméd de él toda la simiente de Israel.

24 Fiindcă el nu a disprețuit, nici nu a detestat nenorocirea celui nenorocit, nici nu și-a ascuns fața de el, ci când a strigat către el, a ascultat.

Porque no menospreció, ni abominó, la aflicción del pobre, ni escondió su rostro de él: y cuando clamó a él, le oyó.

25 În marea adunare lauda mea va fi despre tine, voi împlini promisiunile mele în fața celor ce se tem de el.

De ti será mi alabanza en la grande congregación: mis votos pagaré delante de los que le temen.

26 Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna.

Comerán los pobres, y hartarse han: alabarán a Jehová los que le buscan: vivirá vuestro corazón para siempre.

27 Toate marginile lumii își vor aminti și se vor întoarce către DOMNUL și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea ta.

Acordarse han, y volverse han a Jehová todos los términos de la tierra; y humillarse han delante de ti todas las familias de las gentes.

28 Pentru că împărăția este a DOMNULUI și el este guvernatorul peste națiuni.

Porque de Jehová es el reino: y él se enseñoreará de las naciones.

29 Toți cei grași pe pământ vor mânca și se vor închina, toți cei ce coboară în țărână se vor pleca înaintea lui și nimeni nu își poate ține în viață sufletul.

Comieron, y adoraron todos los gruesos de la tierra: delante de él se arrodillaron todos los que descienden al polvo: y sus almas no vivificaron.

30 O sămânță îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca generație.

La simiente le servirá: será contada a Jehová perpetuamente.

31 Ei vor veni și vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va naște, că el a făcut aceasta.

Vendrán, y anunciarán al pueblo que naciere, su justicia que él hizo.