Psalmii 22
1 Mai marelui muzician, „Căprioara Dimineții,” un psalm al lui David. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești așa departe de a mă ajuta și de cuvintele răcnetului meu?
Načelniku godbe o prvi zarji; psalm Davidov. Bog moj mogočni, Bog moj mogočni, zakaj si me zapustil? daleč od blaginje moje, od stoka mojega besed?
2 Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculți; și noaptea, și nu tac.
Bog moj, zakaj me ne uslišiš, ko te kličem podnevi? in ponoči ni mi pokoja.
3 Dar tu ești sfânt, tu, care locuiești în laudele lui Israel.
Saj si vendar svet, stanoviten, popolna hvala Izraelova.
4 Părinții noștri s-au încrezut în tine; s-au încrezut și i-ai scăpat.
Tebi so zaupali očetje naši; zaupali so, in osvobodil si jih.
5 Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine.
K tebi so vpili, in oteti so bili, v té so zaupali in ni jih bilo sram.
6 Dar eu sunt vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor.
Jaz pa sem črv, in ne mož; sramota ljudém in zaničevanje ljudstvu.
7 Toți cei ce mă văd râd de mine în batjocură, își țuguie buza, clatină din cap, spunând:
Vsi, ki me vidijo, namrdavajo se mi; režé se, glavó majó:
8 S-a încrezut în DOMNUL că îl va scăpa; să îl scape, văzând că a găsit plăcere în el.
H Gospodu pribega, reši ga naj; otmè ga naj, ker ima veselje nad njim.
9 Dar tu ești cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper când eram pe sânii mamei mele.
Saj ti si, ki si me potegnil iz materinega telesa, storil si, da sem brez skrbi živel na prsih matere svoje.
10 Din pântece am fost aruncat asupra ta, tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.
K tebi sem bil zagnan od rojstva, od telesa matere moje bodi Bog moj mogočni.
11 Nu sta departe de mine, fiindcă tulburarea este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute.
Ne bivaj daleč od mene, ko je blizu stiska, ko ni pomočnika.
12 Mulți tauri m-au încercuit; tauri puternici din Basan m-au înconjurat.
Obdajajo me junci mnogi, krepki junci Bazanski obsipljejo me.
13 Și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.
Žrelo svoje odpirajo zoper mene, kakor lev zgrabljiv in rujoveč.
14 Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele.
Kakor voda se razlivam, in vse kosti moje se razklepajo; srce moje je podobno vosku, taja se v osrčji mojem.
15 Puterea mea este uscată ca un ciob și limba mi se lipește de fălcile mele și m-ai adus în țărâna morții.
Moja moč je suha kakor čepinja, in jezik moj se prijemlje neba mojega, in devaš me v smrtni prah.
16 Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricați m-a încercuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele.
Ker obdali so me psi; hudobnikov krdela so me obsula; prebodli so moje roke in noge moje.
17 Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc și se holbează la mine.
Seštel bi lahko vse svoje kosti; oni gledajo, ozirajo se v mé.
18 Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pe cămașa mea.
Oblačila moja delé med seboj, in za suknjo mojo mečejo kocko.
19 Dar nu te depărta de mine DOAMNE, puterea mea, grăbește-te să mă ajuți.
Ti torej, Gospod, ne bivaj daleč, krepost moja, hiti na pomoč mojo.
20 Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din puterea câinelui.
Otmi meča dušo mojo, psa edino mojo.
21 Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coarnele unicornilor.
Reši me žrela levovega, in rogov samorogov, uslišavši me.
22 Voi vesti numele tău fraților mei, te voi lăuda în mijlocul adunării.
Ime tvoje bodem oznanjal bratom svojim; sredi zbora bodem te hvalil:
23 Lăudați-l, voi care vă temeți de DOMNUL; glorificați-l, voi toată sămânța lui Iacob și temeți-vă de el, voi toată sămânța lui Israel.
Vi, ki se bojite Gospoda, hvalite ga; vse seme Jakobovo hvali ga; in boj se ga vse seme Izraelovo.
24 Fiindcă el nu a disprețuit, nici nu a detestat nenorocirea celui nenorocit, nici nu și-a ascuns fața de el, ci când a strigat către el, a ascultat.
Ker ne zameta in ne zaničuje siromaštva siromakovega, in pred njim ne skriva obličja svojega; temuč ko vpije do njega, usliši ga.
25 În marea adunare lauda mea va fi despre tine, voi împlini promisiunile mele în fața celor ce se tem de el.
O dobrotah tvojih bode hvala moja v zboru velikem; obljube svoje bodem opravljal v pričo njih, ki se ga bojé.
26 Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna.
Jedli bodejo krotki in nasitili se; hvalili bodejo Gospoda, kateri ga iščejo; srce vaše bode živelo vekomaj.
27 Toate marginile lumii își vor aminti și se vor întoarce către DOMNUL și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea ta.
Spomnijo se in povrnejo se h Gospodu vse meje zemlje, in priklonijo se pred teboj vse družine narodov.
28 Pentru că împărăția este a DOMNULUI și el este guvernatorul peste națiuni.
Ker Gospodovo je kraljestvo samo, in gospostvo ima nad narodi.
29 Toți cei grași pe pământ vor mânca și se vor închina, toți cei ce coboară în țărână se vor pleca înaintea lui și nimeni nu își poate ține în viață sufletul.
Jedli bodo in priklanjali se vsi zemlje bogatini; pred njim bodejo padali, katerikoli pojdejo dol v prah; kateri ni ohranil duše svoje v življenji.
30 O sămânță îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca generație.
Teh seme bode ga čestilo, prištevalo se bode Gospodu vsak čas.
31 Ei vor veni și vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va naște, că el a făcut aceasta.
Prihajali bodo in oznanjali pravico njegovo ljudstvu, ki se rodi, da je pravičen.
