Psalmii 22

1 Mai marelui muzician, „Căprioara Dimineții,” un psalm al lui David. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești așa departe de a mă ajuta și de cuvintele răcnetului meu?

2 Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculți; și noaptea, și nu tac.

3 Dar tu ești sfânt, tu, care locuiești în laudele lui Israel.

4 Părinții noștri s-au încrezut în tine; s-au încrezut și i-ai scăpat.

5 Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine.

6 Dar eu sunt vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor.

7 Toți cei ce mă văd râd de mine în batjocură, își țuguie buza, clatină din cap, spunând:

8 S-a încrezut în DOMNUL că îl va scăpa; să îl scape, văzând că a găsit plăcere în el.

9 Dar tu ești cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper când eram pe sânii mamei mele.

10 Din pântece am fost aruncat asupra ta, tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.

11 Nu sta departe de mine, fiindcă tulburarea este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute.

12 Mulți tauri m-au încercuit; tauri puternici din Basan m-au înconjurat.

13 Și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.

14 Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele.

15 Puterea mea este uscată ca un ciob și limba mi se lipește de fălcile mele și m-ai adus în țărâna morții.

16 Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricați m-a încercuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele.

17 Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc și se holbează la mine.

18 Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pe cămașa mea.

19 Dar nu te depărta de mine DOAMNE, puterea mea, grăbește-te să mă ajuți.

20 Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din puterea câinelui.

21 Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coarnele unicornilor.

22 Voi vesti numele tău fraților mei, te voi lăuda în mijlocul adunării.

23 Lăudați-l, voi care vă temeți de DOMNUL; glorificați-l, voi toată sămânța lui Iacob și temeți-vă de el, voi toată sămânța lui Israel.

24 Fiindcă el nu a disprețuit, nici nu a detestat nenorocirea celui nenorocit, nici nu și-a ascuns fața de el, ci când a strigat către el, a ascultat.

25 În marea adunare lauda mea va fi despre tine, voi împlini promisiunile mele în fața celor ce se tem de el.

26 Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna.

27 Toate marginile lumii își vor aminti și se vor întoarce către DOMNUL și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea ta.

28 Pentru că împărăția este a DOMNULUI și el este guvernatorul peste națiuni.

29 Toți cei grași pe pământ vor mânca și se vor închina, toți cei ce coboară în țărână se vor pleca înaintea lui și nimeni nu își poate ține în viață sufletul.

30 O sămânță îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca generație.

31 Ei vor veni și vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va naște, că el a făcut aceasta.