Psalmii 22

1 Mai marelui muzician, „Căprioara Dimineții,” un psalm al lui David. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești așa departe de a mă ajuta și de cuvintele răcnetului meu?

Per il Capo de’ musici. Su “Cerva dell’aurora”. Salmo di Davide. Dio mio, Dio mio, perché mi hai abbandonato? Perché te ne stai lontano, senza soccorrermi, senza dare ascolto alle parole del mio gemito?

2 Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculți; și noaptea, și nu tac.

Dio mio, io grido di giorno, e tu non rispondi; di notte ancora, e non ho posa alcuna.

3 Dar tu ești sfânt, tu, care locuiești în laudele lui Israel.

Eppur tu sei il Santo, che siedi circondato dalle lodi d’Israele.

4 Părinții noștri s-au încrezut în tine; s-au încrezut și i-ai scăpat.

I nostri padri confidarono in te; confidarono e tu li liberasti.

5 Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine.

Gridarono a te, e furon salvati; confidarono in te, e non furon confusi.

6 Dar eu sunt vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor.

Ma io sono un verme e non un uomo; il vituperio degli uomini, e lo sprezzato dal popolo.

7 Toți cei ce mă văd râd de mine în batjocură, își țuguie buza, clatină din cap, spunând:

Chiunque mi vede si fa beffe di me; allunga il labbro, scuote il capo, dicendo:

8 S-a încrezut în DOMNUL că îl va scăpa; să îl scape, văzând că a găsit plăcere în el.

Ei si rimette nell’Eterno; lo liberi dunque; lo salvi, poiché lo gradisce!

9 Dar tu ești cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper când eram pe sânii mamei mele.

Sì, tu sei quello che m’hai tratto dal seno materno; m’hai fatto riposar fidente sulle mammelle di mia madre.

10 Din pântece am fost aruncat asupra ta, tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.

A te fui affidato fin dalla mia nascita, tu sei il mio Dio fin dal seno di mia madre.

11 Nu sta departe de mine, fiindcă tulburarea este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute.

Non t’allontanare da me, perché l’angoscia è vicina, e non v’è alcuno che m’aiuti.

12 Mulți tauri m-au încercuit; tauri puternici din Basan m-au înconjurat.

Grandi tori m’han circondato; potenti tori di Basan m’hanno attorniato;

13 Și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.

apron la loro gola contro a me, come un leone rapace e ruggente.

14 Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele.

Io son come acqua che si sparge, e tutte le mie ossa si sconnettono; il mio cuore è come la cera, si strugge in mezzo alle mie viscere.

15 Puterea mea este uscată ca un ciob și limba mi se lipește de fălcile mele și m-ai adus în țărâna morții.

Il mio vigore s’inaridisce come terra cotta, e la lingua mi s’attacca al palato; tu m’hai posto nella polvere della morte.

16 Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricați m-a încercuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele.

Poiché cani m’han circondato; uno stuolo di malfattori m’ha attorniato; m’hanno forato le mani e i piedi.

17 Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc și se holbează la mine.

Posso contare tutte le mie ossa. Essi mi guardano e m’osservano;

18 Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pe cămașa mea.

spartiscon fra loro i miei vestimenti e tirano a sorte la mia veste.

19 Dar nu te depărta de mine DOAMNE, puterea mea, grăbește-te să mă ajuți.

Tu dunque, o Eterno, non allontanarti, tu che sei la mia forza, t’affretta a soccorrermi.

20 Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din puterea câinelui.

Libera l’anima mia dalla spada, l’unica mia, dalla zampa del cane;

21 Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coarnele unicornilor.

salvami dalla gola del leone. Tu mi risponderai liberandomi dalle corna dei bufali.

22 Voi vesti numele tău fraților mei, te voi lăuda în mijlocul adunării.

Io annunzierò il tuo nome ai miei fratelli, ti loderò in mezzo all’assemblea.

23 Lăudați-l, voi care vă temeți de DOMNUL; glorificați-l, voi toată sămânța lui Iacob și temeți-vă de el, voi toată sămânța lui Israel.

O voi che temete l’Eterno, lodatelo! Glorificatelo voi, tutta la progenie di Giacobbe, e voi tutta la progenie d’Israele, abbiate timor di lui!

24 Fiindcă el nu a disprețuit, nici nu a detestat nenorocirea celui nenorocit, nici nu și-a ascuns fața de el, ci când a strigat către el, a ascultat.

Poich’egli non ha sprezzata né disdegnata l’afflizione dell’afflitto, e non ha nascosta la sua faccia da lui; ma quand’ha gridato a lui, ei l’ha esaudito.

25 În marea adunare lauda mea va fi despre tine, voi împlini promisiunile mele în fața celor ce se tem de el.

Tu sei l’argomento della mia lode nella grande assemblea; io adempirò i miei voti in presenza di quelli che ti temono.

26 Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna.

Gli umili mangeranno e saranno saziati; quei che cercano l’Eterno lo loderanno; il loro cuore vivrà in perpetuo.

27 Toate marginile lumii își vor aminti și se vor întoarce către DOMNUL și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea ta.

Tutte le estremità della terra si ricorderan dell’Eterno e si convertiranno a lui; e tutte le famiglie delle nazioni adoreranno nel tuo cospetto.

28 Pentru că împărăția este a DOMNULUI și el este guvernatorul peste națiuni.

Poiché all’Eterno appartiene il regno, ed egli signoreggia sulle nazioni.

29 Toți cei grași pe pământ vor mânca și se vor închina, toți cei ce coboară în țărână se vor pleca înaintea lui și nimeni nu își poate ține în viață sufletul.

Tutti gli opulenti della terra mangeranno e adoreranno; tutti quelli che scendon nella polvere e non possono mantenersi in vita s’inchineranno dinanzi a lui.

30 O sămânță îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca generație.

La posterità lo servirà; si parlerà del Signore alla ventura generazione.

31 Ei vor veni și vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va naște, că el a făcut aceasta.

Essi verranno e proclameranno la sua giustizia, al popolo che nascerà diranno come egli ha operato.