Psalmii 22
1 Mai marelui muzician, „Căprioara Dimineții,” un psalm al lui David. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești așa departe de a mă ajuta și de cuvintele răcnetului meu?
Az éneklőmesternek az ajjelethassakhar szerint; Dávid zsoltára. Én Istenem, én Istenem, miért hagytál el engemet? Távol van megtartásomtól jajgatásomnak szava.
2 Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculți; și noaptea, și nu tac.
Én Istenem, kiáltok nappal, de nem hallgatsz meg; éjjel is és nincs nyugodalmam.
3 Dar tu ești sfânt, tu, care locuiești în laudele lui Israel.
Pedig te szent vagy, a ki Izráel dícséretei között lakozol.
4 Părinții noștri s-au încrezut în tine; s-au încrezut și i-ai scăpat.
Benned bíztak atyáink; bíztak és te megszabadítottad őket.
5 Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine.
Hozzád kiáltottak és megmenekültek; benned bíztak és nem szégyenültek meg.
6 Dar eu sunt vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor.
De én féreg vagyok s nem férfiú; embereknek csúfja és a nép útálata.
7 Toți cei ce mă văd râd de mine în batjocură, își țuguie buza, clatină din cap, spunând:
A kik engem látnak, mind csúfolkodnak rajtam, félrehúzzák ajkaikat és hajtogatják fejöket:
8 S-a încrezut în DOMNUL că îl va scăpa; să îl scape, văzând că a găsit plăcere în el.
Az Úrra bízta magát, mentse meg őt; szabadítsa meg őt, hiszen gyönyörködött benne!
9 Dar tu ești cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper când eram pe sânii mamei mele.
Mert te hoztál ki engem az anyám méhéből, és biztattál engem anyámnak emlőin.
10 Din pântece am fost aruncat asupra ta, tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.
Születésem óta a te gondod voltam; anyám méhétől fogva te voltál Istenem.
11 Nu sta departe de mine, fiindcă tulburarea este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute.
Ne légy messze tőlem, mert közel a nyomorúság, és nincs, a ki segítsen.
12 Mulți tauri m-au încercuit; tauri puternici din Basan m-au înconjurat.
Tulkok sokasága kerített be engem, körülfogtak engem Básán bikái.
13 Și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.
Feltátották rám szájokat, mint a ragadozó és ordító oroszlán.
14 Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele.
Mint a víz, úgy kiöntettem; csontjaim mind széthullottak; szívem olyan lett, mint a viasz, megolvadt belső részeim között.
15 Puterea mea este uscată ca un ciob și limba mi se lipește de fălcile mele și m-ai adus în țărâna morții.
Erőm kiszáradt, mint cserép, nyelvem ínyemhez tapadt, és a halál porába fektetsz engemet.
16 Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricați m-a încercuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele.
Mert ebek vettek körül engem, a gonoszok serege körülfogott; átlyukasztották kezeimet és lábaimat.
17 Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc și se holbează la mine.
Megszámlálhatnám minden csontomat, ők pedig csak néznek s bámulnak rám.
18 Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pe cămașa mea.
Megosztoznak ruháimon, és köntösömre sorsot vetnek.
19 Dar nu te depărta de mine DOAMNE, puterea mea, grăbește-te să mă ajuți.
De te, Uram, ne légy messze tőlem; én erősségem, siess segítségemre.
20 Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din puterea câinelui.
Szabadítsd meg lelkemet a kardtól, s az én egyetlenemet a kutyák körmeiből.
21 Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coarnele unicornilor.
Ments meg engem az oroszlán torkából, és a bivalyok szarvai közül hallgass meg engem.
22 Voi vesti numele tău fraților mei, te voi lăuda în mijlocul adunării.
Hadd hirdessem nevedet atyámfiainak, és dicsérjelek téged a gyülekezetben.
23 Lăudați-l, voi care vă temeți de DOMNUL; glorificați-l, voi toată sămânța lui Iacob și temeți-vă de el, voi toată sămânța lui Israel.
Ti, a kik félitek az Urat, dicsérjétek őt! Jákób minden ivadékai dicsőítsétek őt, és féljétek őt Izráel minden magzata!
24 Fiindcă el nu a disprețuit, nici nu a detestat nenorocirea celui nenorocit, nici nu și-a ascuns fața de el, ci când a strigat către el, a ascultat.
Mert nem veti meg és nem útálja meg a szegény nyomorúságát; és nem rejti el az ő orczáját előle, és mikor kiált hozzá, meghallgatja.
25 În marea adunare lauda mea va fi despre tine, voi împlini promisiunile mele în fața celor ce se tem de el.
Felőled lesz dicséretem a nagy gyülekezetben. Az én fogadásaimat megadom azok előtt, a kik félik őt.
26 Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna.
Esznek a nyomorultak és megelégesznek, dicsérik az Urat, a kik őt keresik. Éljen szívetek örökké!
27 Toate marginile lumii își vor aminti și se vor întoarce către DOMNUL și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea ta.
Megemlékeznek és megtérnek az Úrhoz a föld minden határai, és leborul előtted a pogányok minden nemzetsége.
28 Pentru că împărăția este a DOMNULUI și el este guvernatorul peste națiuni.
Mert az Úré a királyi hatalom, uralkodik a pogányokon is.
29 Toți cei grași pe pământ vor mânca și se vor închina, toți cei ce coboară în țărână se vor pleca înaintea lui și nimeni nu își poate ține în viață sufletul.
Esznek és leborulnak a föld gazdagai mind; ő előtte hajtanak térdet, a kik a porba hullanak, és a ki életben nem tarthatja lelkét.
30 O sămânță îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca generație.
Őt szolgálják a fiak, az Úrról beszélnek az utódoknak.
31 Ei vor veni și vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va naște, că el a făcut aceasta.
Eljőnek s hirdetik az ő igazságát az ő utánok való népnek, hogy ezt cselekedte!
