Psalmii 22
1 Mai marelui muzician, „Căprioara Dimineții,” un psalm al lui David. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești așa departe de a mă ajuta și de cuvintele răcnetului meu?
Au chef des chantres. D’Après l’Ayyélet Hachahar. Psaume de David. Mon Dieu, mon Dieu, pourquoi m’as-tu abandonné, loin de me porter secours, d’entendre mes paroles suppliantes?
2 Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculți; și noaptea, și nu tac.
Mon Dieu, j’appelle de jour et tu ne réponds pas, de nuit, et il n’est pas de trêve pour moi.
3 Dar tu ești sfânt, tu, care locuiești în laudele lui Israel.
Tu es pourtant le Saint, trônant au milieu des louanges d’Israël.
4 Părinții noștri s-au încrezut în tine; s-au încrezut și i-ai scăpat.
En toi nos pères ont eu confiance, ils ont eu confiance, et tu les as sauvés.
5 Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine.
Ils ont crié vers toi et ont été délivrés; ils ont espéré en toi et n’ont pas été déçus.
6 Dar eu sunt vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor.
Moi, je suis un vermisseau, et non un homme, l’opprobre des gens, objet de mépris pour le peuple.
7 Toți cei ce mă văd râd de mine în batjocură, își țuguie buza, clatină din cap, spunând:
Tous ceux qui me voient se moquent de moi, grimacent des lèvres, hochent la tête.
8 S-a încrezut în DOMNUL că îl va scăpa; să îl scape, văzând că a găsit plăcere în el.
"Qu’il s’en remette à l’Eternel! Que celui-ci le sauve, qu’il l’arrache du danger, puisqu’il l’aime!"
9 Dar tu ești cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper când eram pe sânii mamei mele.
Oui, c’est toi qui m’as tiré des entrailles maternelles, qui m’as fait reposer en sûreté dans le giron de ma mère;
10 Din pântece am fost aruncat asupra ta, tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.
entre tes bras j’ai été jeté dès ma naissance, dès le sein de ma mère, tu as été mon Dieu.
11 Nu sta departe de mine, fiindcă tulburarea este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute.
Ne t’éloigne pas de moi car l’angoisse est proche, et nul n’est là pour m’aider.
12 Mulți tauri m-au încercuit; tauri puternici din Basan m-au înconjurat.
Des taureaux nombreux m’environnent, des bêtes puissantes de Basan m’assiègent.
13 Și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.
Ils ouvrent contre moi leur gueule, tel un lion qui déchire et qui rugit.
14 Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele.
Je suis comme l’eau qu’on répand, tous mes membres se disloquent; mon cœur est comme de la cire, qui fondrait au milieu de mes entrailles.
15 Puterea mea este uscată ca un ciob și limba mi se lipește de fălcile mele și m-ai adus în țărâna morții.
Ma sève est desséchée comme un tesson, ma langue est collée à mon palais; tu m’étends dans la poussière de la mort.
16 Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricați m-a încercuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele.
Car des chiens m’enveloppent, la bande des méchants fait cercle autour de moi; comme le lion ils meurtrissent mes mains et mes pieds.
17 Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc și se holbează la mine.
Je pourrais compter tous mes os; eux, ils me toisent et se repaissent de ma vue.
18 Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pe cămașa mea.
Ils se partagent mes habits, ils tirent au sort mes vêtements.
19 Dar nu te depărta de mine DOAMNE, puterea mea, grăbește-te să mă ajuți.
Mais toi, ô Seigneur, ne t’éloigne pas; toi, qui es ma force, viens vite à mon secours!
20 Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din puterea câinelui.
Sauve mon âme du glaive, ma vie de la fureur des chiens;
21 Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coarnele unicornilor.
arrache-moi de la gueule du lion, protège-moi contre les cornes des buffles.
22 Voi vesti numele tău fraților mei, te voi lăuda în mijlocul adunării.
Je proclamerai ton nom devant mes frères, au milieu de l’assemblée, je te louerai.
23 Lăudați-l, voi care vă temeți de DOMNUL; glorificați-l, voi toată sămânța lui Iacob și temeți-vă de el, voi toată sămânța lui Israel.
"Adorateurs de l’Eternel, louez-le vous tous, descendants de Jacob, honorez-le; révérez-le, vous tous, postérité d’Israël!
24 Fiindcă el nu a disprețuit, nici nu a detestat nenorocirea celui nenorocit, nici nu și-a ascuns fața de el, ci când a strigat către el, a ascultat.
Car il n’a point dédaigné, il n’a point méprisé la misère du malheureux; il n’a pas caché de lui son visage, ni manqué de l’entendre quand il implorait!"
25 În marea adunare lauda mea va fi despre tine, voi împlini promisiunile mele în fața celor ce se tem de el.
C’Est toi dont je célébrerai les louanges dans la grande assemblée, j’accomplirai mes vœux devant ceux qui te craignent.
26 Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna.
Les humbles mangeront et seront rassasiés, les adorateurs de l’Eternel le loueront. Que votre cœur renaisse à la vie pour toujours!
27 Toate marginile lumii își vor aminti și se vor întoarce către DOMNUL și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea ta.
Les confins de la terre se souviendront et reviendront au Seigneur, toutes les familles des peuples se prosterneront devant lui.
28 Pentru că împărăția este a DOMNULUI și el este guvernatorul peste națiuni.
Car à l’Eternel appartient la royauté, il domine sur toutes les nations.
29 Toți cei grași pe pământ vor mânca și se vor închina, toți cei ce coboară în țărână se vor pleca înaintea lui și nimeni nu își poate ține în viață sufletul.
Ils mangeront et adoreront, tous les heureux de la terre; devant lui s’inclineront ceux qui descendent dans la poussière, incapables de sustenter leur vie.
30 O sămânță îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca generație.
La postérité lui vouera un culte; on parlera du Seigneur aux âges à venir.
31 Ei vor veni și vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va naște, că el a făcut aceasta.
IIs viendront et proclameront sa justice: ils diront au peuple à naître ce qu’il a fait.
