Psalmii 22

1 Mai marelui muzician, „Căprioara Dimineții,” un psalm al lui David. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești așa departe de a mă ajuta și de cuvintele răcnetului meu?

Voor muziekbegeleiding; wijze: De hinde van de dageraad. Een psalm van David. Mijn God, mijn God, zie op mij neer; Waarom hebt Gij mij verlaten? Waarom houdt Gij U ver van mijn hulp, Ver van mijn jammerklachten, mijn God?

2 Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculți; și noaptea, și nu tac.

Ik roep overdag, Gij antwoordt niet; Des nachts, maar ik vind geen rust.

3 Dar tu ești sfânt, tu, care locuiești în laudele lui Israel.

Toch troont Gij in het heiligdom, Gij, Israëls hoop!

4 Părinții noștri s-au încrezut în tine; s-au încrezut și i-ai scăpat.

Op U hebben onze vaderen vertrouwd, Op U zich verlaten, Gij hebt ze verlost;

5 Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine.

Tot U geroepen, ze werden gered, Op U gerekend, ze zijn niet beschaamd.

6 Dar eu sunt vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor.

Doch ik ben maar een worm en geen mens, Door de wereld bespot, veracht door het volk;

7 Toți cei ce mă văd râd de mine în batjocură, își țuguie buza, clatină din cap, spunând:

Al die mij zien, lachen mij uit, Grijnzen, en schudden meewarig het hoofd:

8 S-a încrezut în DOMNUL că îl va scăpa; să îl scape, văzând că a găsit plăcere în el.

"Hij heeft op Jahweh vertrouwd. Laat Die hem nu helpen, En hem verlossen, wanneer Hij hem liefheeft!"

9 Dar tu ești cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper când eram pe sânii mamei mele.

Ja, Gij zijt het, die mij uit de schoot hebt genomen, Die mij veilig deedt rusten aan de borst mijner moeder;

10 Din pântece am fost aruncat asupra ta, tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.

Bij mijn geboorte werd ik op uw knieën gelegd, Gij zijt mijn God van de moederschoot af.

11 Nu sta departe de mine, fiindcă tulburarea este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute.

Blijf dus niet verre van mij, Want de nood is nabij, en er is niemand die helpt!

12 Mulți tauri m-au încercuit; tauri puternici din Basan m-au înconjurat.

Bonkige stieren staan om mij heen, Buffels van Basjan omsingelen mij;

13 Și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.

Ze sperren hun muil naar mij open Als verscheurende, brullende leeuwen.

14 Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele.

Als water ben ik uitgegoten, Al mijn beenderen zijn ontwricht; Mijn hart is als was, Smelt weg in mijn borst.

15 Puterea mea este uscată ca un ciob și limba mi se lipește de fălcile mele și m-ai adus în țărâna morții.

Mijn keel is droog als een scherf, Mijn tong kleeft aan mijn gehemelte vast; En in het stof van de dood Strekt Gij mij neer.

16 Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricați m-a încercuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele.

Dan komen honden om mij heen, Een bende boosdoeners houdt mij omlegerd; Ze doorboren mijn handen en voeten,

17 Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc și se holbează la mine.

Al mijn beenderen kan ik tellen. Ze werpen begerige blikken, En gluren mij aan;

18 Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pe cămașa mea.

Verdelen mijn kleren onder elkander, En loten om mijn gewaad.

19 Dar nu te depărta de mine DOAMNE, puterea mea, grăbește-te să mă ajuți.

O Jahweh, blijf toch niet in de verte; Mijn Sterkte, snel mij te hulp!

20 Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din puterea câinelui.

Bescherm mijn leven tegen het zwaard, Het enige, dat mij nog rest, tegen de honden;

21 Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coarnele unicornilor.

Red mij uit de muil van den leeuw, Mij arme, van de hoornen der buffels.

22 Voi vesti numele tău fraților mei, te voi lăuda în mijlocul adunării.

Dan zal ik uw Naam aan mijn broeders verkonden, In de kring der gemeente U prijzen:

23 Lăudați-l, voi care vă temeți de DOMNUL; glorificați-l, voi toată sămânța lui Iacob și temeți-vă de el, voi toată sămânța lui Israel.

"Looft Jahweh, gij die Hem vreest, Heel Jakobs geslacht; Brengt Hem ere en siddert voor Hem, Alle kinderen van Israël!"

24 Fiindcă el nu a disprețuit, nici nu a detestat nenorocirea celui nenorocit, nici nu și-a ascuns fața de el, ci când a strigat către el, a ascultat.

"Want nimmer heeft Hij versmaad of veracht De ellende van den verdrukte; Zijn aanschijn voor hem niet verborgen, Maar hem verhoord, als hij Hem riep!"

25 În marea adunare lauda mea va fi despre tine, voi împlini promisiunile mele în fața celor ce se tem de el.

Dit zal mijn danklied voor U zijn In de grote gemeente! Dan zal ik ook mijn belofte vervullen Aan hen, die Hem vrezen:

26 Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna.

De armen zullen eten, En worden verzadigd; Die Jahweh zoeken, zullen Hem loven. En hun hart zal eeuwig worden verkwikt.

27 Toate marginile lumii își vor aminti și se vor întoarce către DOMNUL și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea ta.

Alle grenzen der aarde zullen het gedenken, En zich tot Jahweh bekeren, Alle stammen der heidenen Hem aanbidden!

28 Pentru că împărăția este a DOMNULUI și el este guvernatorul peste națiuni.

Want Jahweh komt het koningschap toe, Hij is de Heerser der volken;

29 Toți cei grași pe pământ vor mânca și se vor închina, toți cei ce coboară în țărână se vor pleca înaintea lui și nimeni nu își poate ține în viață sufletul.

Hem alleen moeten huldigen alle machten der aarde! Dan buigen zich ook voor Hem neer, die in het stof zijn gezonken, En geen leven meer hebben.

30 O sămânță îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca generație.

Dan zal ook mijn zaad Hem dienen, En van den Heer gaan vertellen aan het volgend geslacht,

31 Ei vor veni și vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va naște, că el a făcut aceasta.

Zijn goedheid verhalen aan het volk, dat nog geboren moet worden: Dat het Jahweh was, die het volbracht!