Psalmii 22
1 Mai marelui muzician, „Căprioara Dimineții,” un psalm al lui David. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești așa departe de a mă ajuta și de cuvintele răcnetului meu?
Přednímu zpěváku k času jitřnímu, žalm Davidův. Bože můj, Bože můj, pročež jsi mne opustil? Vzdálils se od spasení mého a od slov naříkání mého.
2 Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculți; și noaptea, și nu tac.
Bože můj, přes celý den volám, a neslyšíš, i v noci, a nemohu se utajiti.
3 Dar tu ești sfânt, tu, care locuiești în laudele lui Israel.
Ty zajisté jsi svatý, zůstávající vždycky k veliké chvále Izraelovi.
4 Părinții noștri s-au încrezut în tine; s-au încrezut și i-ai scăpat.
V toběť doufali otcové naši, doufali, a vysvobozovals je.
5 Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine.
K tobě volávali, a spomáhals jim; v tobě doufali, a nebývali zahanbeni.
6 Dar eu sunt vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor.
Já pak červ jsem, a ne člověk, útržka lidská a povrhel vůbec.
7 Toți cei ce mă văd râd de mine în batjocură, își țuguie buza, clatină din cap, spunând:
Všickni, kteříž mne vidí, posmívají se mi, ošklebují se, a hlavami potřásají, říkajíce:
8 S-a încrezut în DOMNUL că îl va scăpa; să îl scape, văzând că a găsit plăcere în el.
Spustiltě se na Hospodina, nechť ho vysvobodí; nechať jej vytrhne, poněvadž se mu v něm zalíbilo.
9 Dar tu ești cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper când eram pe sânii mamei mele.
Ješto ty jsi, kterýž jsi mne vyvedl z života, ustaviv mne v doufání při prsích matky mé.
10 Din pântece am fost aruncat asupra ta, tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.
Na tebeť jsem uvržen od narození svého, od života matky mé Bůh můj ty jsi.
11 Nu sta departe de mine, fiindcă tulburarea este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute.
Nevzdalujž se ode mne, nebo ssoužení blízké jest, a nemám spomocníka.
12 Mulți tauri m-au încercuit; tauri puternici din Basan m-au înconjurat.
Obkličujíť mne býkové mnozí, silní volové z Bázan obstupují mne.
13 Și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.
Otvírají na mne ústa svá, jako lev rozsapávající a řvoucí.
14 Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele.
Jako voda rozplynul jsem se, a rozstoupily se všecky kosti mé, a srdce mé jako vosk rozpustilo se u prostřed vnitřností mých.
15 Puterea mea este uscată ca un ciob și limba mi se lipește de fălcile mele și m-ai adus în țărâna morții.
Vyprahla jako střepina síla má, a jazyk můj přilnul k dásním mým, anobrž v prachu smrti položils mne.
16 Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricați m-a încercuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele.
Nebo psi obskočili mne, rota zlostníků oblehla mne, zprobijeli ruce mé i nohy mé.
17 Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc și se holbează la mine.
Mohl bych sčísti všecky kosti své, oni pak hledí na mne, a dívají se mi.
18 Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pe cămașa mea.
Dělí mezi sebou roucha má, a o můj oděv mecí los.
19 Dar nu te depărta de mine DOAMNE, puterea mea, grăbește-te să mă ajuți.
Ale ty, Hospodine, nevzdalujž se, sílo má, přispěj k spomožení mému.
20 Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din puterea câinelui.
Vychvať od meče duši mou, a z moci psů jedinkou mou.
21 Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coarnele unicornilor.
Zachovej mne od úst lva, a od rohů jednorožcových vyprosť mne.
22 Voi vesti numele tău fraților mei, te voi lăuda în mijlocul adunării.
I budu vypravovati bratřím svým o jménu tvém, u prostřed shromáždění chváliti tě budu, řka:
23 Lăudați-l, voi care vă temeți de DOMNUL; glorificați-l, voi toată sămânța lui Iacob și temeți-vă de el, voi toată sămânța lui Israel.
Kteříž se bojíte Hospodina, chvalte jej, všecko símě Jákobovo ctěte jej, a boj se ho všecka rodino Izraelova.
24 Fiindcă el nu a disprețuit, nici nu a detestat nenorocirea celui nenorocit, nici nu și-a ascuns fața de el, ci când a strigat către el, a ascultat.
Nebo nepohrdá, ani se odvrací od trápení ztrápeného, aniž skrývá tváři své od něho, nýbrž když k němu volá, vyslýchá jej.
25 În marea adunare lauda mea va fi despre tine, voi împlini promisiunile mele în fața celor ce se tem de el.
O tobě chvála má v shromáždění velikém, sliby své plniti budu před těmi, kteříž se bojí tebe.
26 Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna.
Jísti budou tiší a nasyceni budou, chváliti budou Hospodina ti, kteříž ho hledají, živo bude srdce vaše na věky.
27 Toate marginile lumii își vor aminti și se vor întoarce către DOMNUL și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea ta.
Rozpomenou a obrátí se k Hospodinu všecky končiny země, a skláněti se budou před ním všecky čeledi národů.
28 Pentru că împărăția este a DOMNULUI și el este guvernatorul peste națiuni.
Nebo Hospodinovo jest království, a onť panuje nad národy.
29 Toți cei grași pe pământ vor mânca și se vor închina, toți cei ce coboară în țărână se vor pleca înaintea lui și nimeni nu își poate ține în viață sufletul.
Jísti budou a skláněti se před ním všickni tuční země, jemu se klaněti budou všickni sstupující do prachu, a kteříž duše své nemohou při životu zachovati.
30 O sămânță îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca generație.
Símě jejich sloužiti mu bude, a přičteno bude ku Pánu v každém věku.
31 Ei vor veni și vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va naște, că el a făcut aceasta.
Přijdouť, a lidu, kterýž z nich vyjde, vypravovati budou spravedlnost jeho; nebo ji skutkem vykonal.
