Psalmii 2

1 Pentru ce se înfurie păgânii și își închipuie popoarele deșertăciune?

Hvorfor larmer hedningene og grunder folkene på det som fåfengt er?

2 Împărații pământului se ridică și conducătorii țin sfat împreună împotriva DOMNULUI și împotriva unsului său, spunând:

Jordens konger reiser sig, og fyrstene rådslår sammen mot Herren og mot hans salvede:

3 Să le rupem în bucăți legăturile și să le aruncăm funiile de la noi.

La oss sprenge deres bånd og kaste deres rep av oss!

4 Cel ce șade în ceruri va râde; Domnul îi va lua în derâdere.

Han som troner i himmelen, ler, Herren spotter dem.

5 Apoi le va vorbi în furia lui și îi va chinui în aprinderea sa.

Så taler han til dem i sin vrede, og i sin harme forferder han dem:

6 Totuși, eu mi-am înălțat pe împăratul peste muntele meu sfânt al Sionului.

Og jeg har dog innsatt min konge på Sion, mitt hellige berg!

7 Voi vesti hotărârea, DOMNUL mi-a spus: Tu ești Fiul meu; astăzi te-am născut.

Jeg vil kunngjøre hvad fastsatt er: Herren sa til mig: Du er min sønn, jeg har født dig idag.

8 Cere-mi și îți voi da păgânii drept moștenire și cele mai îndepărtate margini ale pământului drept stăpânire.

Begjær av mig! Så vil jeg gi dig hedningene til arv og jordens ender til eie.

9 Tu îi vei zdrobi cu un toiag de fier și îi vei sparge în bucăți ca pe vasul unui olar.

Du skal knuse dem med jernstav; som en pottemakers kar skal du sønderslå dem.

10 De aceea fiți înțelepți împăraților; instruiți-vă voi judecători ai pământului.

Og nu, I konger, gå viselig frem! La eder advare, I dommere på jorden!

11 Serviți DOMNULUI cu teamă și bucurați-vă tremurând.

Tjen Herren med frykt og juble med beven!

12 Sărutați pe Fiul ca să nu se mânie și să pieriți pe cale, când furia lui abia s-a aprins. Binecuvântați sunt toți cei ce își pun încrederea în el.

Kyss Sønnen, forat han ikke skal bli vred, og I gå til grunne på veien! For snart kunde hans vrede optendes. Salige er alle de som tar sin tilflukt til ham.