Psalmii 2

1 Pentru ce se înfurie păgânii și își închipuie popoarele deșertăciune?

2 Împărații pământului se ridică și conducătorii țin sfat împreună împotriva DOMNULUI și împotriva unsului său, spunând:

3 Să le rupem în bucăți legăturile și să le aruncăm funiile de la noi.

4 Cel ce șade în ceruri va râde; Domnul îi va lua în derâdere.

5 Apoi le va vorbi în furia lui și îi va chinui în aprinderea sa.

6 Totuși, eu mi-am înălțat pe împăratul peste muntele meu sfânt al Sionului.

7 Voi vesti hotărârea, DOMNUL mi-a spus: Tu ești Fiul meu; astăzi te-am născut.

8 Cere-mi și îți voi da păgânii drept moștenire și cele mai îndepărtate margini ale pământului drept stăpânire.

9 Tu îi vei zdrobi cu un toiag de fier și îi vei sparge în bucăți ca pe vasul unui olar.

10 De aceea fiți înțelepți împăraților; instruiți-vă voi judecători ai pământului.

11 Serviți DOMNULUI cu teamă și bucurați-vă tremurând.

12 Sărutați pe Fiul ca să nu se mânie și să pieriți pe cale, când furia lui abia s-a aprins. Binecuvântați sunt toți cei ce își pun încrederea în el.