Psalmii 17

1 O rugăciune a lui David. Ascultă dreptatea, DOAMNE, dă atenție strigătului meu, deschide urechea la rugăciunea mea, care nu se înalță de pe buze prefăcute.

Oye, oh Yavé, una causa justa, atiende mi clamor. Escucha mi oración hecha con labios sin engaño.

2 Din prezența ta să vină judecata mea; să privească ochii tăi lucrurile echitabile.

De tu Presencia proceda mi defensa. Vean tus ojos la rectitud.

3 Mi-ai examinat inima, m-ai cercetat noaptea, m-ai încercat și nu vei găsi nimic; am hotărât ca gura mea să nu calce legea ta.

Tú probaste mi corazón. Me visitaste de noche, Me pasaste por el crisol y nada [inicuo] hallaste. Resolví que mi boca no cometa transgresión.

4 Referitor la faptele oamenilor, prin cuvântul buzelor tale m-am păzit de cărările nimicitorului.

En cuanto a las obras humanas, Con la Palabra de tus labios Me guardé de las sendas del violento.

5 Sprijină umbletele mele în cărările tale să nu alunece pașii piciorului meu.

Mis pasos se mantuvieron en tus caminos. Mis pies no resbalarán.

6 Te-am chemat, pentru că mă vei asculta, Dumnezeule; apleacă urechea ta spre mine și ascultă vorbirea mea.

Oh ʼElohim, yo te invocaré, Y Tú me responderás. Inclina tu oído hacia mí y escucha mis palabras.

7 Arată-ți minunata bunătate iubitoare, tu, care salvezi prin mâna ta dreaptă pe cei ce își pun încrederea în tine, de cei ce se ridică împotriva lor.

¡Haz tus misericordias maravillosas! Tú eres Quien salvas a quienes se refugian a tu mano derecha, De los que se levantan contra ellos.

8 Ține-mă ca pe lumina ochiului, ascunde-mă sub umbra aripilor tale,

Guárdame como a la pupila de tus ojos, Escóndeme bajo la sombra de tus alas

9 Ascunde-mă de cei stricați care mă oprimă, de dușmanii mei de moarte, care mă încercuiesc.

De la presencia de los perversos que me oprimen, De los enemigos mortales que me rodean.

10 Ei sunt închiși în propria lor grăsime; cu gura lor vorbesc trufaș.

Protegidos están en su prosperidad. Con su boca hablan arrogancias.

11 Acum ne-au încercuit pașii noștri; și-au ațintit ochii, aplecându-se la pământ,

Ahora cercaron nuestros pasos. Fijan su mirada en echarnos a tierra,

12 Asemenea unui leu lacom de prada lui și precum un leu tânăr pândind în locuri tainice.

Como león ansioso de desgarrar su presa, Como cachorro de león agazapado en su cueva.

13 Ridică-te, DOAMNE, dezamăgește-l, aruncă-l jos, eliberează sufletul meu de cel stricat, care este sabia ta,

¡Levántate, oh Yavé! ¡Hazle frente! Haz que sea derribado. Con tu espada libra mi alma del inicuo,

14 De oamenii care sunt mâna ta, DOAMNE, de oamenii lumii, care își au partea în această viață și a căror pântece îl umpli cu comoara ta ascunsă; ei sunt plini de copii și își lasă restul averii la pruncii lor.

Y con tu mano, oh Yavé, de los hombres del mundo, Cuya porción está en esta vida, Cuyo vientre Tú llenas con tus tesoros. ¡Sean saciados, pues, sus hijos, Y dejen las migajas a sus nietos!

15 Cât despre mine, îți voi privi fața în dreptate; mă voi sătura, când mă trezesc, cu chipul tău.

Yo veré tu rostro en justicia, Estaré satisfecho cuando despierte a tu semejanza.