Psalmii 17

1 O rugăciune a lui David. Ascultă dreptatea, DOAMNE, dă atenție strigătului meu, deschide urechea la rugăciunea mea, care nu se înalță de pe buze prefăcute.

2 Din prezența ta să vină judecata mea; să privească ochii tăi lucrurile echitabile.

3 Mi-ai examinat inima, m-ai cercetat noaptea, m-ai încercat și nu vei găsi nimic; am hotărât ca gura mea să nu calce legea ta.

4 Referitor la faptele oamenilor, prin cuvântul buzelor tale m-am păzit de cărările nimicitorului.

5 Sprijină umbletele mele în cărările tale să nu alunece pașii piciorului meu.

6 Te-am chemat, pentru că mă vei asculta, Dumnezeule; apleacă urechea ta spre mine și ascultă vorbirea mea.

7 Arată-ți minunata bunătate iubitoare, tu, care salvezi prin mâna ta dreaptă pe cei ce își pun încrederea în tine, de cei ce se ridică împotriva lor.

8 Ține-mă ca pe lumina ochiului, ascunde-mă sub umbra aripilor tale,

9 Ascunde-mă de cei stricați care mă oprimă, de dușmanii mei de moarte, care mă încercuiesc.

10 Ei sunt închiși în propria lor grăsime; cu gura lor vorbesc trufaș.

11 Acum ne-au încercuit pașii noștri; și-au ațintit ochii, aplecându-se la pământ,

12 Asemenea unui leu lacom de prada lui și precum un leu tânăr pândind în locuri tainice.

13 Ridică-te, DOAMNE, dezamăgește-l, aruncă-l jos, eliberează sufletul meu de cel stricat, care este sabia ta,

14 De oamenii care sunt mâna ta, DOAMNE, de oamenii lumii, care își au partea în această viață și a căror pântece îl umpli cu comoara ta ascunsă; ei sunt plini de copii și își lasă restul averii la pruncii lor.

15 Cât despre mine, îți voi privi fața în dreptate; mă voi sătura, când mă trezesc, cu chipul tău.