Psalmii 17

1 O rugăciune a lui David. Ascultă dreptatea, DOAMNE, dă atenție strigătului meu, deschide urechea la rugăciunea mea, care nu se înalță de pe buze prefăcute.

Drottinn, ó hjálpa þú mér, því að ég er heiðvirður og breytni mín réttlát. Hlustaðu þegar ég hrópa til þín!

2 Din prezența ta să vină judecata mea; să privească ochii tăi lucrurile echitabile.

Úrskurða mig réttlátan svo að allir heyri, þú réttvísi Drottinn.

3 Mi-ai examinat inima, m-ai cercetat noaptea, m-ai încercat și nu vei găsi nimic; am hotărât ca gura mea să nu calce legea ta.

Þú hefur prófað mig, já jafnvel um nætur, en engar illar hugsanir fundið hjá mér, né vond orð mér á vörum.

4 Referitor la faptele oamenilor, prin cuvântul buzelor tale m-am păzit de cărările nimicitorului.

Boðorðum þínum hef ég hlýtt og forðast félagsskap við illmenni og rudda.

5 Sprijină umbletele mele în cărările tale să nu alunece pașii piciorului meu.

Ég hef fylgt leiðsögn þinni og ekki farið villur vegar.

6 Te-am chemat, pentru că mă vei asculta, Dumnezeule; apleacă urechea ta spre mine și ascultă vorbirea mea.

Ég ákalla þig því að ég veit að þú svarar mér! Já, hlustaðu á bæn mína.

7 Arată-ți minunata bunătate iubitoare, tu, care salvezi prin mâna ta dreaptă pe cei ce își pun încrederea în tine, de cei ce se ridică împotriva lor.

Sýndu mér kærleika þinn og náð, þú sem frelsar hina ofsóttu.

8 Ține-mă ca pe lumina ochiului, ascunde-mă sub umbra aripilor tale,

Vernda mig eins og sjáaldur augans. Hyl mig í skjóli vængja þinna.

9 Ascunde-mă de cei stricați care mă oprimă, de dușmanii mei de moarte, care mă încercuiesc.

Óvinir mínir umkringja mig með morðsvip í augum.

10 Ei sunt închiși în propria lor grăsime; cu gura lor vorbesc trufaș.

Þeir eru óguðlegir og beita mig ofbeldi. Hlustaðu á tal þeirra! Hvílíkur hroki!

11 Acum ne-au încercuit pașii noștri; și-au ațintit ochii, aplecându-se la pământ,

Þeir koma nær og nær, ákveðnir í að troða mig undir.

12 Asemenea unui leu lacom de prada lui și precum un leu tânăr pândind în locuri tainice.

Þeir líkjast gráðugum ljónum sem vilja rífa mig á hol – ungum ljónum sem liggja í leyni og bíða eftir bráð.

13 Ridică-te, DOAMNE, dezamăgește-l, aruncă-l jos, eliberează sufletul meu de cel stricat, care este sabia ta,

Drottinn, rís þú upp og hastaðu á þá! Rektu þá frá!

14 De oamenii care sunt mâna ta, DOAMNE, de oamenii lumii, care își au partea în această viață și a căror pântece îl umpli cu comoara ta ascunsă; ei sunt plini de copii și își lasă restul averii la pruncii lor.

Komdu og frelsaðu mig frá hinum óguðlegu sem aðeins leita jarðnesks ávinnings, þeim sem þú hefur gefið auð og völd og ótal afkomendur.

15 Cât despre mine, îți voi privi fața în dreptate; mă voi sătura, când mă trezesc, cu chipul tău.

En ég sækist ekki eftir veraldlegum auði, heldur því að þekkja þig og lifa réttvíslega – vera sáttur við þig. Ég vil hugsa um þig jafnt á degi sem nóttu og þegar ég vakna mun ég sjá auglit þitt og gleðjast!