Psalmii 17
1 O rugăciune a lui David. Ascultă dreptatea, DOAMNE, dă atenție strigătului meu, deschide urechea la rugăciunea mea, care nu se înalță de pe buze prefăcute.
En Bøn af David. HERRE, hør en retfærdig Sag, lyt til min Klage, laan Øre til Bøn fra svigløse Læber!
2 Din prezența ta să vină judecata mea; să privească ochii tăi lucrurile echitabile.
Fra dig skal min Ret udgaa, thi hvad ret er, ser dine Øjne.
3 Mi-ai examinat inima, m-ai cercetat noaptea, m-ai încercat și nu vei găsi nimic; am hotărât ca gura mea să nu calce legea ta.
Prøv mit Hjerte, se efter om Natten, ransag mig, du finder ej Svig hos mig.
4 Referitor la faptele oamenilor, prin cuvântul buzelor tale m-am păzit de cărările nimicitorului.
Ej synded min Mund, hvad end Mennesker gjorde; ved dine Læbers Ord vogted jeg mig for Voldsmænds Veje;
5 Sprijină umbletele mele în cărările tale să nu alunece pașii piciorului meu.
mine Skridt har holdt dine Spor, jeg vaklede ej paa min Gang.
6 Te-am chemat, pentru că mă vei asculta, Dumnezeule; apleacă urechea ta spre mine și ascultă vorbirea mea.
Jeg raaber til dig, thi du svarer mig, Gud, bøj Øret til mig, hør paa mit Ord!
7 Arată-ți minunata bunătate iubitoare, tu, care salvezi prin mâna ta dreaptă pe cei ce își pun încrederea în tine, de cei ce se ridică împotriva lor.
Vis dig underfuldt naadig, du Frelser for dem, der tyr til din højre for Fjender!
8 Ține-mă ca pe lumina ochiului, ascunde-mă sub umbra aripilor tale,
Vogt mig som Øjestenen, skjul mig i dine Vingers Skygge
9 Ascunde-mă de cei stricați care mă oprimă, de dușmanii mei de moarte, care mă încercuiesc.
for gudløse, der øver Vold imod mig, glubske Fjender, som omringer mig;
10 Ei sunt închiși în propria lor grăsime; cu gura lor vorbesc trufaș.
de har lukket deres Hjerte med Fedt, deres Mund fører Hovmodstale.
11 Acum ne-au încercuit pașii noștri; și-au ațintit ochii, aplecându-se la pământ,
De omringer os, overalt hvor vi gaar, de sigter paa at slaa os til Jorden.
12 Asemenea unui leu lacom de prada lui și precum un leu tânăr pândind în locuri tainice.
De er som den rovgridske Løve, den unge Løve, der ligger paa Lur.
13 Ridică-te, DOAMNE, dezamăgește-l, aruncă-l jos, eliberează sufletul meu de cel stricat, care este sabia ta,
Rejs dig, HERRE, træd ham i Møde, kast ham til Jorden, fri med dit Sværd min Sjæl fra den gudløses Vold,
14 De oamenii care sunt mâna ta, DOAMNE, de oamenii lumii, care își au partea în această viață și a căror pântece îl umpli cu comoara ta ascunsă; ei sunt plini de copii și își lasă restul averii la pruncii lor.
fra Mændene, HERRE, med din Haand, fra dødelige Mænd — lad dem faa deres Del i levende Live! Fyld deres Bug med dit Forraad af Vrede, lad Børnene mættes dermed og efterlade deres Børn, hvad de levner!
15 Cât despre mine, îți voi privi fața în dreptate; mă voi sătura, când mă trezesc, cu chipul tău.
Men jeg skal i Retfærd skue dit Aasyn, mættes ved din Skikkelse, naar jeg vaagner.
