Psalmii 17

1 O rugăciune a lui David. Ascultă dreptatea, DOAMNE, dă atenție strigătului meu, deschide urechea la rugăciunea mea, care nu se înalță de pe buze prefăcute.

Molitva. Davidova. Počuj, Jahve pravedni, i vapaj mi poslušaj, usliši molitvu iz usta iskrenih!

2 Din prezența ta să vină judecata mea; să privească ochii tăi lucrurile echitabile.

Od tebe nek' mi dođe presuda, tvoje oči vide što je pravo.

3 Mi-ai examinat inima, m-ai cercetat noaptea, m-ai încercat și nu vei găsi nimic; am hotărât ca gura mea să nu calce legea ta.

Istraži mi srce, pohodi noću, ognjem me iskušaj, al' u meni nećeš nać' bezakonja. Ne zgriješiše usta moja

4 Referitor la faptele oamenilor, prin cuvântul buzelor tale m-am păzit de cărările nimicitorului.

kao što griješe ljudi: po riječima usta tvojih čuvah putove Zakona.

5 Sprijină umbletele mele în cărările tale să nu alunece pașii piciorului meu.

Korak mi čvrsto prionu za tvoje staze, ne zasta mi noga na putima tvojim.

6 Te-am chemat, pentru că mă vei asculta, Dumnezeule; apleacă urechea ta spre mine și ascultă vorbirea mea.

Zazivam te, Bože, ti ćeš me uslišit': prikloni mi uho i čuj riječi moje.

7 Arată-ți minunata bunătate iubitoare, tu, care salvezi prin mâna ta dreaptă pe cei ce își pun încrederea în tine, de cei ce se ridică împotriva lor.

Proslavi na meni dobrotu svoju, ti koji od dušmana izbavljaš one što se utječu desnici tvojoj.

8 Ține-mă ca pe lumina ochiului, ascunde-mă sub umbra aripilor tale,

Čuvaj me k'o zjenicu oka, sakrij me u sjenu krila svojih

9 Ascunde-mă de cei stricați care mă oprimă, de dușmanii mei de moarte, care mă încercuiesc.

od zlotvora što na me nasrću. Dušmani me bijesni opkoljuju,

10 Ei sunt închiși în propria lor grăsime; cu gura lor vorbesc trufaș.

bešćutno srce zatvaraju i ustima zbore naduto,

11 Acum ne-au încercuit pașii noștri; și-au ațintit ochii, aplecându-se la pământ,

Koraci njini sad me okružuju, smjeraju da me na zemlju obore;

12 Asemenea unui leu lacom de prada lui și precum un leu tânăr pândind în locuri tainice.

slični lavu dok se, zinuv, na plijen obara i laviću što vreba u potaji.

13 Ridică-te, DOAMNE, dezamăgește-l, aruncă-l jos, eliberează sufletul meu de cel stricat, care este sabia ta,

Ustani, Jahve, presretni ga i obori, od grešnika mi život mačem spasi,

14 De oamenii care sunt mâna ta, DOAMNE, de oamenii lumii, care își au partea în această viață și a căror pântece îl umpli cu comoara ta ascunsă; ei sunt plini de copii și își lasă restul averii la pruncii lor.

a rukom od ljudi, Gospodine: od ljudi kojih je dio ovaj život, kojima želudac puniš dobrima; kojih su sinovi siti, a djeci daju što im pretekne.

15 Cât despre mine, îți voi privi fața în dreptate; mă voi sătura, când mă trezesc, cu chipul tău.

A ja ću u pravdi gledati lice tvoje, i jednom kad se probudim, sit ću ga se nagledati.