< Psalmii 16 >
1 Un poem al lui David. Păstrează-mă, Dumnezeule, fiindcă în tine îmi pun încrederea.
Èuvaj me, Bože; jer se u te uzdam.
2 O, sufletul meu, tu ai spus DOMNULUI: Tu ești Domnul meu, bunătatea mea nu ajunge până la tine,
Rekoh Gospodu: ti si Gospod moj, nemam dobra osim tebe.
3 Ci până la sfinții care sunt pe pământ și până la cei nobili, în care este toată desfătarea mea.
U svetima koji su na zemlji i u velikima sva je utjeha moja.
4 Întristările le vor fi înmulțite celor ce se grăbesc după un alt dumnezeu, ofrandele lor de băutură de sânge nu le voi oferi, nici nu voi lua numele lor pe buzele mele.
Neka drugi umnožavaju idole svoje, neka trèe k tuðima; ja im neæu ljevati krvavih naljeva, niti æu metnuti imena njihovijeh u usta svoja.
5 DOMNUL este partea moștenirii mele și a paharului meu; tu susții sorțul meu.
Gospod je moj dio našljedstva i èaše; ti podižeš dostojanje moje.
6 Frânghiile de măsurat mi-au căzut în locuri plăcute; da, am o moștenire bună.
Uže mi je zahvatilo prekrasna mjesta, i dio mi je moj mio.
7 Voi binecuvânta pe DOMNUL, care m-a sfătuit; rărunchii mei de asemenea mă învață în timpurile nopții.
Blagosiljam Gospoda, koji me urazumljuje; tomu me i noæu uèi što je u meni.
8 Am pus pe DOMNUL totdeauna înaintea mea, pentru că el este la dreapta mea, nu mă voi clătina.
Svagda vidim pred sobom Gospoda: on mi je s desne strane da ne posrnem.
9 De aceea inima mea se veselește și gloria mea se bucură; carnea mea de asemenea se va odihni în speranță.
Toga radi raduje se srce moje, i veseli se jezik moj, još æe se i tijelo moje smiriti u uzdanju;
10 Fiindcă nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe Sfântul tău să vadă putrezirea. (Sheol )
Jer neæeš ostaviti duše moje u paklu, niti æeš dati da svetac tvoj vidi truhlost. (Sheol )
11 Îmi vei arăta cărarea vieții; în prezența ta este plinătatea bucuriei; la dreapta ta se află plăceri pentru totdeauna.
Pokazaæeš mi put životni: obilje je radosti pred licem tvojim, utjeha u desnici tvojoj dovijeka.