< Psalmii 16 >
1 Un poem al lui David. Păstrează-mă, Dumnezeule, fiindcă în tine îmi pun încrederea.
2 O, sufletul meu, tu ai spus DOMNULUI: Tu ești Domnul meu, bunătatea mea nu ajunge până la tine,
3 Ci până la sfinții care sunt pe pământ și până la cei nobili, în care este toată desfătarea mea.
4 Întristările le vor fi înmulțite celor ce se grăbesc după un alt dumnezeu, ofrandele lor de băutură de sânge nu le voi oferi, nici nu voi lua numele lor pe buzele mele.
5 DOMNUL este partea moștenirii mele și a paharului meu; tu susții sorțul meu.
6 Frânghiile de măsurat mi-au căzut în locuri plăcute; da, am o moștenire bună.
7 Voi binecuvânta pe DOMNUL, care m-a sfătuit; rărunchii mei de asemenea mă învață în timpurile nopții.
8 Am pus pe DOMNUL totdeauna înaintea mea, pentru că el este la dreapta mea, nu mă voi clătina.
9 De aceea inima mea se veselește și gloria mea se bucură; carnea mea de asemenea se va odihni în speranță.
10 Fiindcă nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe Sfântul tău să vadă putrezirea. (Sheol )
11 Îmi vei arăta cărarea vieții; în prezența ta este plinătatea bucuriei; la dreapta ta se află plăceri pentru totdeauna.
