Psalmii 147
1 Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
Хваліть Господа, — добрий бо Він, виспівуйте нашому Богу, — приємний бо Він, — Йому подоба́є хвала́!
2 DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
Господь Єрусалима будує, збирає вигна́нців Ізраїлевих.
3 El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
Він зламаносе́рдих лікує, і їхні рани болю́чі обв'я́зує,
4 El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
вирахо́вує Він число зо́рям, і кожній із них дає йме́ння.
5 Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
Великий Господь наш, та дужий на силі, Його мудрости міри нема!
6 DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
Господь підіймає слухня́них, безбожних понижує аж до землі.
7 Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
Дайте відповідь Господу нашому вдячною піснею, заграйте для нашого Бога на гу́слах:
8 Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
Він хмарами небо вкриває, пригото́влює дощ для землі, обро́щує гори травою,
9 Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
худобі дає її корм, вороня́там — чого вони кличуть!
10 El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
Не в силі коня уподо́ба Його, і не в чле́нах люди́ни Його закоха́ння, —
11 DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
Госпо́дь любить тих, хто боїться Його, хто наді́ю склада́є на милість Його!
12 Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
Хвали Господа, Єрусалиме, прославляй Свого Бога, Сіоне,
13 Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
бо зміцняє Він за́суви брам твоїх, синів твоїх благословляє в тобі,
14 El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
чинить мир у границі твоїй, годує тебе пшеницею щирою,
15 El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
посилає на землю нака́за Свого, — дуже швидко летить Його Слово!
16 El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
Дає сніг, немов во́вну, розпоро́шує па́морозь, буцім то по́рох,
17 El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
Він кидає лід Свій, немов ті кришки́, — і перед морозом Його хто усто́їть?
18 El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
Та Він пошле́ Своє слово, — та й розто́пить його, Своїм вітром повіє, — вода потече!
19 El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
Своє слово звіщає Він Якову, постано́ви Свої та Свої правосуддя — Ізраїлю:
20 El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
для жодного люду Він так не зробив, — той не знають вони правосуддя Його! Алілуя!
