Psalmii 147
1 Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
Хвалите Господа, јер је слатко певати Бога нашег, јер Благоме приликује хвала.
2 DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
Господ зида Јерусалим, сабира расејане синове Израиљеве;
3 El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
Исцељује оне који су скрушеног срца, и лечи туге њихове;
4 El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
Избраја мноштво звезда, и све их зове именом.
5 Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
Велик је Господ наш и велика је крепост Његова, и разуму Његовом нема мере.
6 DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
Прихвата смерне Господ, а безбожне понижава до земље.
7 Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
Редом певајте Господу хвалу, ударајте Богу нашем у гусле.
8 Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
Он застире небо облацима, спрема земљи дажд, чини те расте на горама трава;
9 Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
Даје стоци пићу њену, и вранићима, који вичу к Њему.
10 El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
Не мари за силу коњску, нити су Му мили краци човечији.
11 DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
Мили су Господу они који Га се боје, који се уздају у милост Његову.
12 Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
Слави, Јерусалиме, Господа; хвали Бога свог, Сионе!
13 Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
Јер Он утврђује преворнице врата твојих, благосиља синове твоје у теби.
14 El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
Ограђује међе твоје миром, насићава те једре пшенице.
15 El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
Шаље говор свој на земљу, брзо тече реч Његова.
16 El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
Даје снег као вуну, сипа иње као пепео.
17 El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
Баца град свој као залогаје, пред мразом Његовим ко ће остати?
18 El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
Пошаље реч своју, и све се раскрави; дуне духом својим, и потеку воде.
19 El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
Он је јавио реч своју Јакову, наредбе и судове своје Израиљу.
20 El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
Ово није учинио ни једном другом народу, и судова Његових они не знају. Алилуја!
