Psalmii 147

1 Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.

Louvae ao Senhor, porque é bom cantar louvores ao nosso Deus, porque é agradavel; decoroso é o louvor.

2 DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.

O Senhor edifica a Jerusalem, congrega os dispersos de Israel.

3 El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.

Sara os quebrantados de coração, e lhes ata as suas feridas.

4 El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.

Conta o numero das estrellas, chama-as a todas pelos seus nomes.

5 Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.

Grande é o nosso Senhor, e de grande poder; o seu entendimento é infinito.

6 DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.

O Senhor eleva os humildes, e abate os impios até á terra.

7 Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,

Cantae ao Senhor em acção de graça; cantae louvores ao nosso Deus sobre a harpa.

8 Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.

Elle é o que cobre o céu de nuvens, o que prepara a chuva para a terra, e o que faz produzir herva sobre os montes.

9 Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.

O que dá aos animaes o seu sustento, e aos filhos dos corvos, quando clamam.

10 El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.

Não se deleita na força do cavallo, nem se compraz nas pernas do varão.

11 DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.

O Senhor se agrada dos que o temem e dos que esperam na sua misericordia.

12 Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.

Louva, ó Jerusalem, ao Senhor; louva, ó Sião, ao teu Deus.

13 Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.

Porque fortaleceu os ferrolhos das tuas portas; abençôa aos teus filhos dentro de ti.

14 El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.

Elle é o que põe em paz os teus termos, e da flôr da farinha te farta.

15 El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.

O que envia o seu mandamento á terra, a sua palavra corre velozmente.

16 El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.

O que dá a neve como lã, esparge a geada como cinza.

17 El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?

O que lança o seu gelo em pedaços; quem pode resistir ao seu frio?

18 El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.

Manda a sua palavra, e os faz derreter; faz soprar o vento, e correm as aguas.

19 El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.

Mostra a sua palavra a Jacob, os seus estatutos e os seus juizos a Israel.

20 El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.

Não fez assim a nenhuma outra nação; e, emquanto aos seus juizos, não os conhecem. Louvae ao Senhor.