Psalmii 147
1 Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
Chwalcie PANA, bo dobrze [jest] śpiewać naszemu Bogu; jest [to] bowiem miłe i piękna jest chwała.
2 DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
PAN buduje Jeruzalem [i] gromadzi rozproszonych Izraela.
3 El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
On uzdrawia skruszonych w sercu i opatruje ich rany.
4 El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
On liczy gwiazdy, nazywa każdą z nich po imieniu.
5 Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
Wielki [jest] nasz Pan i zasobny w moc; jego mądrość jest niezmierzona.
6 DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
PAN podnosi pokornych, [a] niegodziwych poniża aż do ziemi.
7 Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
Śpiewajcie PANU z dziękczynieniem; śpiewajcie naszemu Bogu przy dźwiękach harfy;
8 Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
Który okrywa niebiosa obłokami [i] przygotowuje deszcz dla ziemi; który sprawia, że trawa rośnie na górach;
9 Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
Który daje pokarm bydłu i młodym krukom wołającym [do niego].
10 El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
Nie lubuje się w mocy konia ani nie ma upodobania w goleniach mężczyzny.
11 DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
PAN ma upodobanie w tych, którzy się go boją, którzy ufają jego miłosierdziu.
12 Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
Chwal PANA, Jeruzalem; chwal swego Boga, Syjonie.
13 Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
On bowiem umacnia zasuwy twoich bram i błogosławi synów twoich pośród ciebie.
14 El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
Zapewnia pokój w twoich granicach i syci cię najwyborniejszą pszenicą.
15 El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
On wysyła swój rozkaz na ziemię; szybko biegnie jego słowo.
16 El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
On daje śnieg jak wełnę, rozsypuje szron jak popiół.
17 El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
Rzuca swój lód jak okruchy; któż ostoi się przed jego zimnem?
18 El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
Posyła swoje słowo i [lody] topnieją; wionie swym wiatrem i wody spływają.
19 El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
Oznajmia swe słowo Jakubowi, swe prawa i sądy Izraelowi.
20 El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
Nie uczynił tak żadnemu narodowi, nie poznali jego sądów. Alleluja.
