Psalmii 147
1 Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
Chwalcie Pana; albowiem dobra rzecz jest, śpiewać Bogu naszemu; albowiem to wdzięczna i przystojna jest chwała.
2 DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
Pan Jeruzalem buduje, a rozproszonego Izraela zgromadza.
3 El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
Który uzdrawia skruszonych na sercu, a zawiązuje boleści ich.
4 El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
Który rachuje liczbę gwiazd, a każdą z nich imieniem jej nazywa.
5 Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
Wielki jest Pan nasz, i wielki w mocy; rozumienia jego niemasz liczby.
6 DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
Pan pokornych podnosi; ale niepobożnych aż ku ziemi uniża.
7 Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
Śpiewajcież Panu z chwałą; śpiewajcie Bogu naszemu na harfie;
8 Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
Który okrywa niebiosa obłokami, a deszcz ziemi gotuje: który czyni, że rośnie trawa po górach;
9 Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
Który daje bydłu pokarm ich, i kruczętom młodym, które wołają do niego.
10 El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
Nie kocha się w mocy końskiej, ani się kocha w goleniach męskich.
11 DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
Kocha się Pan w tych, którzy się go boją, a którzy ufają w miłosierdziu jego.
12 Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
Chwalże, Jeruzalemie! Pana; chwalże, Syonie! Boga twego.
13 Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
Albowiem on umacnia zawory bram twoich, a błogosławi synów twoich w pośrodku ciebie.
14 El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
On czyni pokój w granicach twoich, a najwyborniejszą pszenicą nasyca cię.
15 El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
On wysyła słowo swe na ziemię; bardzo prędko bieży wyrok jego.
16 El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
On daje śnieg jako wełnę, szron jako popiół rozsypuje.
17 El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
Rzuca lód swój jako bryły; przed zimnem jego któż się ostoi?
18 El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
Posyła słowo swoje, i roztapia je; powienie wiatrem swym, a rozlewają wody.
19 El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
Oznajmuje słowo swe Jakóbowi, ustawy swe i sądy swe Izraelowi.
20 El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
Nie uczynił tak żadnemu narodowi; przetoż nie poznali sądów jego. Halleluja.
