Psalmii 147
1 Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
Alleluia. Laudate Dominum quoniam bonus est psalmus: Deo nostro sit iucunda, decoraque laudatio.
2 DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
Aedificans Ierusalem Dominus: dispersiones Israelis congregabit.
3 El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
Qui sanat contritos corde: et alligat contritiones eorum.
4 El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
Qui numerat multitudinem stellarum: et omnibus eis nomina vocat.
5 Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
Magnus Dominus noster, et magna virtus eius: et sapientiae eius non est numerus.
6 DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
Suscipiens mansuetos Dominus: humilians autem peccatores usque ad terram.
7 Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
Praecinite Domino in confessione: psallite Deo nostro in cithara.
8 Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
Qui operit caelum nubibus: et parat terrae pluviam. Qui producit in montibus foenum: et herbam servituti hominum.
9 Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
Qui dat iumentis escam ipsorum: et pullis corvorum invocantibus eum.
10 El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
Non in fortitudine equi voluntatem habebit: nec in tibiis viri beneplacitum erit ei.
11 DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
Beneplacitum est Domino super timentes eum: et in eis, qui sperant super misericordia eius.
12 Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
Alleluia. Lauda Ierusalem Dominum: lauda Deum tuum Sion.
13 Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
Quoniam confortavit seras portarum tuarum: benedixit filiis tuis in te.
14 El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
Qui posuit fines tuos pacem: et adipe frumenti satiat te.
15 El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
Qui emittit eloquium suum terrae: velociter currit sermo eius.
16 El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
Qui dat nivem sicut lanam: nebulam sicut cinerem spargit,
17 El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
Mittit crystallum suam sicut buccellas: ante faciem frigoris eius quis sustinebit?
18 El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
Emittet verbum suum, et liquefaciet ea: flabit spiritus eius, et fluent aquae.
19 El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
Qui annunciat verbum suum Iacob: iustitias, et iudicia sua Israel.
20 El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
Non fecit taliter omni nationi: et iudicia sua non manifestavit eis. Alleluia.
