Psalmii 147
1 Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
Lobet Jah! / Denn köstlich ist's, unsern Gott zu preisen; / Ja, lieblich ist's, es ziemt sich Lobgesang.
2 DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
Jahwe bauet Jerusalem, / Die Vertriebnen Israels sammelt er wieder.
3 El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
Er heilt die zerbrochnen Herzen, / Und ihre Wunden verbindet er.
4 El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
Er bestimmt den Sternen ihre Zahl, / Sie alle ruft er bei Namen.
5 Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
Groß ist unser Herr und reich an Kraft, / Seine Einsicht ist unermeßlich.
6 DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
Den Duldern hilft Jahwe auf, / Aber Frevler erniedrigt er tief zu Boden.
7 Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
Stimmt für Jahwe ein Danklied an, / Spielt unserm Gott auf der Zither!
8 Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
Er bedeckt den Himmel mit Wolken, / Er spendet Regen der Erde, / Läßt Gras auf den Bergen sprossen.
9 Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
Er gibt dem Vieh sein Futter, / Den jungen Raben, wenn sie schrein.
10 El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
Nicht an des Rosses Stärke hat er Gefallen, / Er hat nicht Lust an des Mannes Beinen.
11 DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
Lust hat Jahwe an seinen Frommen, / Die da harren auf seine Huld.
12 Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
Preise, Jerusalem, Jahwe, / Lobe, Zion, deinen Gott!
13 Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
Denn er hat deiner Tore Riegel gestärkt, / Hat deine Kinder gesegnet in dir.
14 El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
Er hat deinem Lande Frieden geschenkt, / Dich mit dem besten Weizen gesättigt.
15 El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
Er sendet sein Machtwort nieder zur Erde, / Eilend läuft sein Gebot.
16 El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
Er gibt Schnee wie Wolle, / Streut Reif wie Asche aus.
17 El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
Er wirft seinen Hagel herab in Stücken: / Wer hält vor seiner Kälte stand?
18 El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
Sendet er aber sein Wort, so zerschmelzt er sie. / Er läßt seinen Tauwind wehn, so rinnen Gewässer.
19 El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
Er hat für Jakob sein Wort verkündet, / Seine Satzungen und Rechte für Israel.
20 El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
So hat er sonst keinem Volke getan; / Drum kennen sie auch seine Rechte nicht. / Lobt Jah!
