Psalmii 147
1 Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
Alléluia.
2 DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
Bâtissant Jérusalem, le Seigneur rassemblera les dispersions d’Israël.
3 El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
C’est lui qui guérit ceux qui ont le cœur brisé, et qui bande leurs plaies.
4 El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
Qui compte la multitude des étoiles, et à elles toutes donne des noms.
5 Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
Grand est notre Dieu, et grande est sa force; et à sa sagesse il n’y a point de borne.
6 DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
Le Seigneur prend sous sa protection les hommes doux; mais il humilie les pécheurs jusqu’à terre.
7 Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
Entonnez au Seigneur une louange: chantez notre Dieu sur la harpe.
8 Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
C’est lui qui couvre le ciel de nuages, et prépare à la terre de la pluie. Qui produit sur les montagnes du foin, et de l’herbe à l’usage des hommes.
9 Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
Qui donne aux bêtes leur nourriture, et aux petits des corbeaux qui l’invoquent.
10 El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
Ce n’est pas dans la force du cheval qu’il mettra son désir, ni dans les jambes de l’homme qu’il se complaira.
11 DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
Le Seigneur a mis sa complaisance dans ceux qui le craignent, et dans ceux qui espèrent en sa miséricorde.
12 Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
Jérusalem, loue le Seigneur: loue ton Dieu, ô Sion.
13 Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
Parce qu’il a affermi les serrures de tes portes: il a béni tes fils au milieu de toi.
14 El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
C’est lui qui a établi sur tes confins la paix, et qui te rassasie de moelle de froment.
15 El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
C’est lui qui envoie sa parole à la terre: avec vitesse court sa parole.
16 El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
C’est lui qui donne de la neige comme de la laine, répand le brouillard comme de la cendre.
17 El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
Il envoie sa glace comme des petits morceaux de pain: à la face de son froid qui tiendra?
18 El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
Il enverra sa parole, et il les fera fondre: son vent soufflera, et les eaux couleront.
19 El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
C’est lui qui annonce sa parole à Jacob; ses justices et ses jugements à Israël.
20 El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
Il n’a pas fait ainsi pour toute nation: et ses jugements, il ne les leur a pas manifestés. Alléluia.
