Psalmii 147
1 Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
Louez l'Eternel; car c'est une chose bonne de psalmodier à notre Dieu, car c'est une chose agréable; [et] la louange en est bienséante.
2 DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
L'Eternel est celui qui bâtit Jérusalem; il rassemblera ceux d'Israël qui sont dispersés çà et là.
3 El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
Il guérit ceux qui sont brisés de cœur, et il bande leurs plaies.
4 El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
Il compte le nombre des étoiles; il les appelle toutes par leur nom.
5 Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
Notre Seigneur est grand et d'une grande puissance, son intelligence est incompréhensible.
6 DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
L'Eternel maintient les débonnaires, [mais] il abaisse les méchants jusqu’en terre.
7 Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
Chantez à l'Eternel avec action de grâces, vous entre-répondant les uns aux autres; psalmodiez avec la harpe à notre Dieu;
8 Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
Qui couvre de nuées les cieux; qui apprête la pluie pour la terre; qui fait produire le foin aux montagnes;
9 Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
Qui donne la pâture au bétail, et aux petits du corbeau, qui crient.
10 El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
Il ne prend point de plaisir en la force du cheval; il ne fait point cas des jambières de l'homme.
11 DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
L'Eternel met son affection en ceux qui le craignent, en ceux qui s'attendent à sa bonté.
12 Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
Jérusalem, loue l'Eternel; Sion, loue ton Dieu.
13 Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
Car il a renforcé les barres de tes portes; il a béni tes enfants au milieu de toi.
14 El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
C'est lui qui rend paisibles tes contrées, et qui te rassasie de la mœlle du froment.
15 El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
C'est lui qui envoie sa parole sur la terre, [et] sa parole court avec beaucoup de vitesse.
16 El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
C'est lui qui donne la neige comme [des flocons] de laine, et qui répand la bruine comme de la cendre.
17 El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
C'est lui qui jette sa glace comme par morceaux; et qui est-ce qui pourra durer devant sa froidure?
18 El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
Il envoie sa parole, et les fait fondre; il fait souffler son vent, [et] les eaux s'écoulent.
19 El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
Il déclare ses paroles à Jacob, et ses statuts et ses ordonnances à Israël.
20 El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
Il n'a pas fait ainsi à toutes les nations, c'est pourquoi elles ne connaissent point ses ordonnances. Louez l'Eternel.
